Crucea...în vremurile cele mai îndepărtate un obiect de tortură...cei mai mari răufăcători erau pedepsiți prin ”spâzurare” pe cruce pentru ca păcatul, vina, să le fie vădită. Azi...crucea, prin jerfa Mântuitorului, este o armă asupra diavolului. Prin cruce, „semnul vieții” ne-a venit izbăvirea și împăcarea. Dar ce este crucea? Este semn al iubirii, al biruinței, căci iubirea înseamnă biruință, al vieții, căci ea din iubire, a făcut să izvorască din ea iubirea. Omul însuși este o cruce în clipa în care arată iubire față de aproapele său...prin gestul simplu al îmbrățișării. Hristos Își dă sufletul pe cruce în mâinile Tatălui, îmbrățișând umanitatea. Și chiar adevărat este că prin îmbrățișare iubirea față de „altul decât tine” crește iar iubirea aduce după sine și bucuria. Fiecare dintre noi „avem o cruce de dus”, unii o crucea mai grea, alții una mai ușoară după puterea sădită în inimi de Stăpânul. Asumarea Crucii fără cârtire naște smerenia, iubirea și bucuria.
Crucea...pecetluire a omului de către Domnul...
Crucea...scară la cer a sufletului smerit...
Crucea...simplitate...
Crucea...teologhisire...
Crucea...iubire...
Crucea...deschidere spre infinit...
Crucea...Viață veșnică...
Crucea...Hristos, un „tu”, un „eu”, „noi”, comuniune...
Crucea...mântuire...
Asculta mai multe audio Evenimente
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu