Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

joi, 12 decembrie 2013

Eu, Doamne, unde am sa ma duc?

Eu, Doamne, unde am sa ma duc?
Ca pe orisice carare dorind s-o apuc
Gresita a fi ea se vadeste
Si sufletul adanc se amaraste...

Atatea neputinte zac ascunse-n mine
In ce adanca intristare-as fi
De nu Te as avea pe Tine
Sa-mi faci a mintii noapte zi

Eu, Doamne, cerut-am de la Tine
Sa-mi pui lumina in cararea mea
Tu pus-ai dar eu...nu vad...
Nu vad cum Doamne sa pasesc pe Cale...

O, Doamne, eu unde am sa ma duc?
Nu am vreun om sa ma iubeasca
Si pentru a mele patimi
Toti vor sa ma paraseasca...

Eu, Doamne, unde am sa ma duc?
C-adesea sufletul din mine se rupe in bucati
Acum Tu, Doamne, din intristarea aceasta
Cum ai sa ma scoti?

Si cum ai sa prefaci 
Tu, Doamne, amaraciunea mea
In bucurie sfanta, 
Sa cant din nou si iarasi slava Ta?

Ma duc in jos, Stapane
Nu ma lasa sa pier
Si iarasi Scump Parinte
Cu lacrimi din adacuri izvorate
Doar mila cer...

Fa o minune, Doamne, si schimba viata mea
In dragoste, lumina...si fie voia Ta...
Eu, Doamne, unde am sa ma duc acum?
Ca nu am om, durerea mea sa-i spun?