Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

miercuri, 26 decembrie 2012

Pentru tine...

Aş fi vrut să îţi mai pot scrie ceva....dar de ceva vreme nu mai pot...aş fi vrut să îţi mai spun ce simt...în speranţa că aceste rânduri cumva ajung la tine...dar îmi este greu....din ce în ce mai greu...De ce oare?...Mă întreb de multe ori dacă vreodată am să îţi pot simţi în adâncul inimii mele adâncul din privirea ta...mă întreb dacă cumva...prezenţa mea în viaţa ta nu ţi-ar face bine....altfel nu îmi explic de ce tu...Visez...poate...aşa îmi zic mulţi...foarte mulţi...dar inima mea mă roagă să o păstrez curată, luminoasă...pentru tine...şi cu tot imposibilul din prezenta mea existenţă îmi exprim convingerea că pentru mine nu poţi fi decât tu...atât...iar dacă şi tu acolo unde eşti...simţi la fel...ştiu că.... Doar două cuvinte...

duminică, 23 decembrie 2012

O taină...ce se-arată

O mare şi adâncă  taină prin Fiul se arată
Şi sfânta bucurie cuprinde făptura toată
Iar stelele-mpreună lucesc a sărbătoare
Căci Naşterea înseamnă a noastră ridicare...

Se aud cântări aşa de line în noaptea-ntunecată
Iar îngerii rostesc ''Ce veste minunată!''
O, Doamne câtă milă şi câtă umilinţă
Se-ascundă întru a Ta fiinţă!

miercuri, 12 decembrie 2012

Curând...foarte curând


Atât de multă suferinţă e astăzi printre noi
Şi atât de mare este durerea...căci suntem goi
Atât de goi...nu e iubire....nici pace... nici  senin
Şi viaţa pare-a fi mai mult... un chin...

Şi ninge...şi ninge...cu alb si cu lumină
Şi ochii ar dori să se prefacă într-o privire lină
Să vadă că dincolo de nori...e lumea cea divină...
Iar fulgii mari sunt semnul că pacea este aproape
Şi în curând are să vină...

Şi-are să vină curând ... foarte curând
Când sunetele line ne vor vesti
Că într-o pesteră un prunc plăpând
E Cel ce are puterea de şterge orice durere
E Cel Ce ne aduce preasfânta mângâiere..

Atâta de firav...şi totuşi atâta de puternic
El va preface tristeţea-n bucurie...
Şi nu doar pentru azi...ci pentru veşnicie...