Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

vineri, 5 martie 2010

???



















Pe zi ce trece realizez că nu știu nimic despre....nimic, de fapt că nu cunosc nimic...Încep să-mi dau seama că, deși am o părere mult prea bună despre mine, aceasta nu se fundamentează pe nimic, pe absolut nimic. Adesea ne creem idei despre ce ar fi viața, despre cine suntem noi...Dacă trecem cumva și mai des pe la biserică și dacă am mai acumulat și ceva cunoștințe teologice...deja avem impresia că știm totul( vorbesc despre persoana care scrie, că despre ceilalți nu mă pot da cu părerea). Și ascultând un pic mai atent slujbele specifice Marelui Post realizez că de multe ori nu putem atinge Adevărul.Și cu toate că suntem familiarizați cu slujbele, cu învățăturile sfinte,cu Dumnezeiască Împărtășanie, ne apar următoarele întrebări: Cine este Mântuitorul Iisus Hristos?, ce înseamnă ”a trăi”?, ce este viața, existența?cum ar trebui să trăim? ce înseamnă a fi om? cum este smerenia? ce este dragostea? cum se iubește? ce presupune a fi credincios? cum se cade a privi toate? ce este rugăciunea? cum se leaga toate evenimentele din viața noastră?ce este în esența ei vocația? ce este monahismul? ce înseamnă căsătoria? ce este viața veșnică?
Răspunsuri la aceste întrebări se găsesc în număr foarte mare...dar nimic nu convinge precum Cuvântul viu...trăit...
Cred că ceea ce ne lipsește este, cum spunea parintele Rafail într-un cuvânt al său, smerenia și o inimă gata să-L urmeze pe Hristos. Având o astfel de inimă cred că răspunsurile vor curge lin unul după celălalt, aducând în suflete firescul, pacea, smerenia, iubirea, bucuria, viața...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu