Desi nu am puterea de a privi mereu spre Sus
Este lumina Vietii Lui eterne ce este mai presus
De orice-adanca rana ce ma strapunge
Si orice suferinta ce-n suflet imi ajunge...
Si caut prin desişul atâtor gânduri multe
Un loc unde tăcerea durerea sa-mi asculte
Şi unde aş putea în lume vieţui
Iubirea, bucuria să-mi fie fel de-a fi?
Mă duc spre oamenii iară cu multă-ncredinţare
Sperând, crezând ca-acolo este a mea scăpare...
Dar iată-mă că-adesea mă-ntorc în locul meu
Căci pacea şi iubirea e doar prin Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu