Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

luni, 6 octombrie 2014

O, cata ``intelepciune`` zace-n noi!

Atat de multa ``intelepciune`` zace-n noi
Ca toti suntem mai mari, mai buni, mai drepti
Pacate grele? Acelea nu sunt pentru noi
Desi cand ni se cere mila....suntem statui...

Eu?Mila? In fiecare zi eu miluiesc
Ce mai conteaza daca un gand de moarte
Spre al meu frate la fiece minut nutresc?
E doar un gand ``nevinovat`` dupa a mea parere
Si STIU ce zic doar mintea-MI este
O preaputernica PUTERE!

E preot? Adica uns al Celui Preainalt?
Ce-mi pasa mie ?
Eu doar DREPTATE PURA LUMII VREAU sa fac!
O, cat iubesc aceasta lume
Ca viata pentru ea, eu chiar acum mi-as pune.

Dar sa nu imi iesi in cale si drumul sa mi-l tai
Ca socoteala tu singur MIE ai sa-mi dai!
Sa nu imi tulburi viata cu prezenta ta
Caci fara sa fii mare nu poti sa intri-n ea.

O, Doamne, atata-``ntelepciune`` zace-n noi
Caci sufletele noastre sunt pline de noroi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu