O nouă zi a răsărit
Respir, privesc, ating...exist; cuget, simt...trăiesc; ce face ca un om să fie viu? ce îl poate determina pe un om să vibreze prin toată ființa lui?ce poate schimba viața unui om într-atât încât orice ar veni asupra sa să primească cu bucurie? Ce încălzește inima înghețată a unui om? Cred că e atât de simplu și la îndemâna oricui să răspundă la această întrebare...IUBIREA. Cel mai nobil, mai viu, mai curat, mai dumnezeiesc simțământ. Ochii ei strălucesc... inima iubirii bate delicat, discret dar în același timp atât de tare. Un om care a învățat să iubească a deschis poarta sufletului său prin care se intră în rai...adică în Împărăția Cerurilor...acolo unde i-a adunat laolaltă pe toți frații, pe sfinți dar mai întâi pe Dumnezeu. El acolo își face sălaș...în casele zidite pe temelia iubirii...
Bucură-te om frumos
Căci Domnul tău, Hristos
De-a pururi pune-n inima Ta
Marea iubire a Sa
Bucură-te suflet drag
Căci se adună în sirag
Clipele din viața ta
Legate de iubirea Sa
Bucură-te a lui Dumnezeu făptura
Căci prin a Sa natură
El iti grăiește că nu te va lăsa
Nicicând în viața ta
Bucură-te iubite frate
Căci pe El Îl ai aproape
Atunci când ești întristat
Și sufletul îți e nemângâiat
Bucură-te bucuria mea
Când auzi un sfânt cant
Căci Domnul Sfânt
E-atunci lânga inima ta
Bucură-te când de toți ești departe
Căci pe El atunci Îl ai aproape
Alunga întristarea înăbușitoare
Spre El e a ta scăpare
Oriunde-ai fi iubite om
Deschide lăuntrul Tău
Primește-acolo pe Preabunul
Și nu te teme de nimic
Căci tot ce este rău
De El a fost de-a pururi biruit.
Evenimentul recent al morții Mădălinei Manole în mod cert a răscolit multe suflete...de ce? poate nu pentru artista Mădălina Manole ci pentru omul din ea. E cutremurător când un om ajunge în pragul disperării la modul la care să-și pună capăt zilelor...Câți dintre noi nu am trecut prin crize existențiale? Câți nu ne-am frânt aripile în zbor? De câte ori sufletele noastre nu au plâns cu amar pentru visele zdrobite, pentru spatele întors? De câte ori nu ne-am simțit sufletele goale? Inimile noastre nu pot decât să plângă în acele clipe, neștiute de nimeni...numai de Dumnezeu! Dar pentru noi, creștinii, acest tragism existențial are vindecare. Unde? Nu la oameni ci la DUMNEZEU. El este scăparea noastră. Părintele Arsenie Papacioc spune că „În creștinism nu există nu se poate. Cu Hristos toate sunt cu putință!” ȘI SUNT! Când sufletele noastre plâng să ne îndreptăm privirile spre Cer! Chiar dacă suntem dezamăgiți de indiferența celor din jur, chiar dacă suntem neîmpliniți sentimental, profesional, chiar dacă dorul ne secătuiește inima, chiar dacă toate astea și mai multe decât atât să nu uităm că sensul vieții noastre este mai înalt, să nu uităm că pentru suferința noastră mai decât suferim noi suferă Dumnezeu, alături de noi plânge și El. Sensul vieții noastre este comuniunea cu El și cu toții oamenii, implicit! Dacă vom putea să ne asumăm acest gând, al căutării Lui viața noastră se va transfigura, va căpăta altă valoare...
Deși de mult aștept să vii
Când viața se golește de lumină,
Aşa trebuie prietenul adevărat să iubească, încât şi sufletul, dacă îi este cerut, să nu refuze a-l dacă, dacă îi este cu putinţă. Dar ce zic eu: dacă îi este cerut? Chiar el trebuie să alerge cu sârguinţă să-l dea. Căci nimic, nimic nu este mai dulce decât această dragoste şi nimic întristător nu este în ea. Cu adevărat prietenul credincios este leacul vieţii. Cu adevărat prietenul credicios este scăpare tare. Ce nu face prietenul adevărat? Câtă dulceaţă nu aduce? Cât folos? Câtă siguranţă? Chiar dacă mi-ai vorbi de mii de comori, nimic nu se compară c prietenul adevărat. Să spunem mai întâi câtă dulceaţă aduce prietenia. Când prietenul vede pe prietenul său, se luminează şi se revarsă din sine, se topeşte, se împleteşte cu acela cu o împletire care conţine o dulceaţă sufeltească negrăită şi tainică. Şi chiar dacă numai îşi aduce aminte de el, îi învie şi i se întraripează mintea. Iar acestea le spun despre prietenii cei adevăraţi care sunt de un suflet şi care aleg să şi moară unul pentru altul şi care se iubesc cu căldură.
