Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

duminică, 28 martie 2010

Intrarea Domnului în Ierusalim



Să ne amintim și să ne venim în fire...
în firea de Om viu...

sâmbătă, 27 martie 2010

Albastru în suflet


În sufletu-mi adesea-ntunecat
De suferințe și păcat
Tu vei veni
Ca să alini
Durerea, ce lipsa ta
A provocat...

În noaptea dinlăuntrul meu
Zăresc o rază de lumină
Și simt că în curând
E vremea ca să vină
Și soarele atât de așteptat.

Și știu c-atunci când vei veni
Pe cerul sufletului meu va fi
Lumină și albastru pur
Căci tu și El veți fi
Bucuria mea
Și sensul meu de-a exista...

vineri, 26 martie 2010

Copilărie,Lumină și Înviere


În sâmbăta Învierii lui Lazăr, care precede învierea Mântuitorului, când lumina se revarsă din toate peste toate, niște copilași, cu suflet curat și lin s-au hotărât să se adune și să aducă laudă Protectorului lor- Mântuitorului Iisus Hristos. Locul de întâlnire este Biserica ”Înălțarea Domnului”(unde paroh este părintele Stan Corneliu Ioan) din Comuna Manasia, județul Ialomița. Concertul în cinstea Învierii se numește FESTIVALUL JUDEȚEAN DE CÂNTĂRI RELIGIOASE ȘI TRADIȚII PASCALE. Dacă nu sunteți din Manasia, Urziceni sau localitățile limitrofe și ați dori să ajungeți , o puteți face luând un autobuz spre Slobozia de autogara Obor sau un altul până la Urziceni de la autogara Ritmului iar de acolo un taxi ( se ajunge în 5 minute).
Cine nu își mai amintește Paștele din copilărie...Copacii înmuguriți, florile răspândind miresme, soarele zâmbind, cerul albastru și senin, din când în când o adiere lină de vânt ce mângâia obrajii îmbujorați de prunc, în aer mirosul tămâierii ca semn al comuniunii cu cei mutați din această ... Și nu doar atât...din biserică se auzeau glasuri cristaline ce Îl prohodeau alături de Sfinții Îngeri pe Domnul.
Așadar, te așteptăm cu drag în această atmosferă de copilărie, lumină și înviere alături de corurile ce vor fi mărturisitorii, alături de dascălii lor, de preoți și credincioși.

Sâmbătă, 27 martie, 2010, orele 10: 00, biserica ”Înălțarea Domnului”, Manasia,Ialomița
FESTIVALUL JUDEȚEAN DE CÂNTĂRI RELIGIOASE ȘI TRADIȚII PASCALE.

miercuri, 17 martie 2010

Brațele părintești



Când vei simți că totu-n jurul tău
Se prăbușește ,
Când vei simți că orice vis de-al tău
Se năruiește ,
Iubite frate nu uita !
Că nu ești singur
Deschide-ți inima
Deschide ochii tăi să vezi
Spre tine-ntise
Părinteștile brațe
Ale lui Dumnezeu.

marți, 16 martie 2010

Căutare


Sufletu-mi suspină adesea
După cele ce n-au fost
În viața mea
Cum se poate așa ceva?
Se poate ca un dor
După-un nesecat izvor
De Viață.
Să pot-atinge-aș vrea,
Să pot vedea,
Să pot simți,
Lângă ființa mea
Prezența Sa.
Mă istovesc
Pe dinlăutrul meu
De dor
După frumoasa liniștire.
Mă prăbușesc pe Cale
Dar El ma poartă
Pe părinteștile
Brațe ale Sale.
Alerg să prind lumina,
S-o rog să vină
Să-mi lumineze drumul.
Alerg prin existență
Să mă găsesc pe mine...
O Sfântă luminare!
Răsari în strâmta mea cărare
Să nu mă pierd pe Cale...

luni, 15 martie 2010

O mână și o viață


Acum 1 an și jumătate în urmă pășeam cu emoție in piept și multe dorințe în inimă într-o școala din Capitală. Visez mereu ( dar în sensul de dorință) să fac lucruri multe, mărețe dacă se poate să schimb și lumea. Evident că este un vis copilăresc din moment ce schimbarea ar trebui să vină în primul rând de la cel ce o dorește pentru ceilalți și se face prin lucrarea lui Dumnezeu.
Aș vrea să evidențiez modul în care am fost primită...cu multă căldură și familiaritate în special de doamna directoare care întinzându-mi prietenește mâna mi-a spus ca se numește „Cami”. Acest gest mi-a dat încredere. Dar cu toții știm că viața ne este presărată și cu încercări care își au și ele rostul. Astăzi Camelia State, profesoară de limba germană la școala 179, trece printr-una din acele încercări. O suferință, care se pare devine un „trend” al secolului 21...leucemia. Dar există un mare „dar”...nu suntem singuri în existență...Și cel mai bine El, Domnul ni se descoperă în suferință și în încercare atât celui care care se află în încercare dar și celor care se fac părtași la suferința aceluia. Noi putem, prin iubire dezinteresată, prin voință, printr-o mână întinsă să salvăm împreună o viață. Nu spun povești frumoase despre cât de umanitari putem fi ci pun în prim-plan un fapt cât se poate de real. O mână de a ta poate salva o viață. Nu rămâne indiferent! Am să atașez mai jos contul în care poți dona, atât cât ai! Va vedea Domnul gândul bun și va înmulți darul tău!
Aici, mai jos, poți citi scrisoarea adresată de domnul director al Scolii 179 tuturor prietenilor și cunoscuților, dintre care de astăzi faci parte si tu, cel care ai citit cele scrise.


Pentru primavara 2010 şi pentru primăverile ce vor veni !


Pentru cei mai multi dintre noi, primăvara înseamnă renastere…
Pentru colega noastră, Camelia State, profesor de limba germană şi Director adjunct al Scolii nr. 179 din Bucureşti, această primăvara înseamnă începutul unei lupte pentru supravieţuire, înseamnă tristeţe si durere la gândul ca fiecare clipă petrecută alături de proprii copii (in varsta de 6, respectiv 8 ani…) poate fi ultima…
Un om energic, implicat, dedicat şcolii şi carierei de cadru didactic, o persoana care insuflă dorinţa de a trăi are nevoie de ajutorul nostru într-o lupta cu o boală pentru care timpul este cel mai mare duşman : leucemie mieloidă cronică in fază accelerată.
Avem puterea sa redăm unui om viaţa, avem puterea sa redăm unor copii bucuria de a spune « mama » şi de a sarbători fiecare « 8 Martie » !!!
Avem convingerea ca fiecare gând bun înseamnă o rază de speranţă şi ştim ca orice sprijin oricât de mic este un pas spre vindecare !
Donaţiile se pot face in contul :
COD IBAN RO95BRDE445SV33022874450



Vă multumim !


În cazul în care cele expuse nu vi se par plauzibile puteți să ma contactați pe adresa de e-mail radu_cristina91@yahoo.com unde vă voi sta la dispoziție cu răspunsurile de care aveți nevoie.
Vă mulțumim din inimă și nu uitați să ajutați, chiar și cu rugăciunea, căci știm cu toții puterea vindecătoare a iubirii frățești și a credinței neclintite.
Mâna ta întinsă poate salva o viață!

sâmbătă, 13 martie 2010

Ce să facem atunci când ne simțim încercați la maximum?


Orice s-ar intampla cu noi in viață, bun sau rău, prima reacție a noastră trebuie să fie: „Doamne!“, sub orice formă.
Sunt multe lucruri paradoxale în Scripturi și în Biserică. De multe ori, de exemplu, Dumnezeu apare ca un tiran. Ceva în mine niciodată n-a putut accepta chipul tiranic al lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei, ceva nu-i drept aici. Ori este vorba de o strâmbătate, adică erezie, ori eu înțeleg ceva greșit. Și pot să vă mărturisesc că de-a lungul vietii, întotdeauna, cândva, cumva, s-a îndreptățit atotiubirea lui Dumnezeu. Vreau să zic cum să ne raportăm: niciodată să nu uitați și să nu vă îndoiți de dragostea lui Dumnezeu! Când zic să nu va îndoiți vreau să zic nu că e interzis să vă îndoiți, dar că… nu-i nevoie.
Despre patima deznădejdii n-o să dau răspunsuri directe, dar nădăjduiesc să puteți descoperi fiecare din ce voi spune câte ceva. Descopăr un lucru, că noi nu stim ce este deznădejdea pentru că nu am cunoscut niciodată ALTCEVA decât deznădejde. În deznădejde ne-am plămadit din pântecele maicii și vă spun rezultatul unei căutari de-ale mele de-a lungul unei vieții care s-a luminat de mărturia părintelui Sofronie…
O porunca a lui Dumnezeu să nu o luați ca o interzicere. Nu e interzis să deznădăjduim, dar… nu-i nevoie! Dumnezeu mărturisește că nu-i nevoie. Dumnezeu care dorește că omul să trăiască, Dumnezeu care poate să ne mântuiască din străfundurile iadului. Ca mărturia Bisericii – deși n-o înțelegem, dar cât nu înțelegem, putem să credem – este că Hristos a cunoscut iadul cel mai adânc. (Și fac o paranteză: Dacă am crezut ceva bisericesc vreodată, întotdeauna s-a adeverit: Biserica este Incredibilul, dar Adevărat. Și continuând paranteza, vă spun: Atenție la verosimil, fiindca minciuna încearcă să fie verosimilă. Dumnezeu nu încearcă să fie verosimil, ne spune lucruri incredibile, dar adevărate. Adevărul se apără pe sine singur, minciuna trebuie să apară ca adevăr ca să fie credibilă).
Unul care mi se spovedea mie, preot, îmi spunea că într-un moment de criză extremă striga în neputință către Dumnezeu pentru păcatele lui și nu mai îndrăznea să se uite către Dumnezeu. Și mi-a scris în scrisoare că i-a venit în suflet cuvântul acesta: „Dragostea Mea este mai mare decât păcatul tău“. Și s-a liniștit și s-a împăciuit de la cuvântul ăsta. Dar nu știa daca era adevărat. Și i-am confirmat că asta nu poate fi decât de la Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu într-adevăr este mai mare decât orice păcat! Sf. Siluan zice că toate păcatele noastre nu sunt decât ca o picatură într-un ocean, oceanul fiind Dragostea lui Dumnezeu. Dar semnul că era cuvânt de la Dumnezeu era împaciuirea pe care a primit-o, întoarcerea în inima lui a iubirii de Dumnezeu, nu dispreț de Dumnezeu, nu ușurătate.
Dumnezeu să vă dea restul, că restul este răbdare, și de multe ori nu este nevoie de multa răbdare. Și dacă știm să ne asumăm momentele acelea, … vai ce învieri… [urmeaza]! Și vorbind de înviere, nu vorbesc simbolic sau metaforic, ci este o realitate, și nu psihologică, ci duhovnicească. Ieși altul! Și Lazăr când a ieșit din mormant, imnologia și sinaxarele, toată Tradiția Bisericii mărturisesc că era alt om! Altul revenind din morți! Dar și Siluan, după cuvântul acela, când l-a trăit, era alt Siluan; și Antonie când era să moara, dar l-a mântuit în ultima clipă Hristos, că era bătut de draci până la moarte și când dădea să moară, i-a apărut Hristos ii l-a readus în viață. Dar alt Antonie a ieșit din aceasta! Si astea sunt depășirile neputințelor noastre, pe care le lucrează mila lui Dumezeu. Înfricoșate lucruri! Fiindcă nu pe măsura omului, și de aceea adaug încă o dată: Domnul să ne dea, să vă dea putere în momentele acelea! Și Maica Domnului a trecut prin asta la cruce, și apostolii… și alte momente pe care le vedem în Sfinții lui Dumnezeu”.
( Fragmente preluate de pe razbointrucuvant.ro din Ce facem atuncim când ne simțim încercați la maximum?, Părintele Rafail Noica )

vineri, 12 martie 2010

Deșertăciune-s toate...


Cu fiecare zi ce trece
Simt c-am venit într-o lume
Așa de rece.
Mă uit pe chipuri de ființe
Și văd atâtea suferințe;
O singură durere nu-i
Acea de dorul Cerului
Născută.
O singură greșeală-i
De ajuns
Să se creeze între noi
Pereți de nepătruns.
Și-atunci slăbit
De-atâta neajuns
Din inimi,
Spre Tine-mi-nalț privirea
Spre Tine-mi adun
Toată trăirea:
Preabunul meu Părinte
Tată Sfânt
Când sufletu-mi plăpând
Îl vei vedea zăcând
De lepra sufletescă
Revarsă mila Ta cerească
Nu mă lăsa ca să mă sting
Îngăduiește-mi Doamne
Ca să mă văd pe mine
Așa precum sunt
Însuflețit de duh pământ.
Atât de mult aș vrea
S-ating frumoasa pocăință
De-aș birui a mea slăbită stăruință!
E chiar aici în fața mea
O simt, dar nu o pot vedea...
Și-atât de mult ființa-mi
Se-ntristează
Când văd atâta alergare
După deșertăciune...
Deșarte-s toate
Toate trec
Un singur lucru sfânt rămâne
Prezența Ta.
De-aceea când rănit
De dorul Vieții
Ai să mă vezi căzând
Să nu mă lași plângând
Să nu mă lași
În suferință grea
Ci să-mi arăți
Iubirea și milostivirea Ta!
Când văd că toate
Îmi distrag privirea
Când simt că toate
Mă atrag în jos,
Îmi înalț privirea
Către Sus
Acolo văd lumina
Zăresc o rază blândă
Un Soare gingaș
Ce-ncălzește
Adâncurile-nghețate.
Deșertăciune-s toate
Cele pământești
O singură Iubire
Va rămânea în veci
A Blândului
Și Milostivului Stăpân!

joi, 11 martie 2010

Comuniunea de la metrou


Poate că sună ciudat „comuniunea de la metrou” când de regulă avem impresia (sau poate nu este o impresie) că oamenii se izolează unii de ceilalți deși sunt unii lângă alții. Ochii privesc în gol, pe fereastra metroului poate, unde oricum nu e nimic de văzut...doar întunericul...poate reflectare a întunericului existențial în care ne mișcăm. Dar nu asta vreau să scot în evidență astăzi ci altceva. Urcând scările de la metrou (nu cele rulante) constat că îmi este mult mai ușor atunci când sunt foarte mulți oameni...Pentru că urcarea lor mă ajută să am mai multă voință în urcarea mea. Și repetându-se episodul într-o zi mi-a venit în minte un lucru: așa e și cu urcușul duhovnicesc și cu mântuirea: „împreună cu” e mult mai ușor de dobândit pentru că „un altul ” e lângă tine, și voința lui devine și a ta iar voința ta devine și a lui, poate că tu nici nu îți dai seama de acest lucru și cred că nici nu trebuie...Câte ocazii ne oferă Dumnezeu de a fi împreună...de cunoaște mereu alți oameni...noi nu trebuie decât să ne deschim unii către ceilalți pentru a fi în comuniune...

marți, 9 martie 2010

Urâciunea pustiirii


„Și când veți vedea urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt...”
Cutremurătoare cuvinte...dar atât de adevărate. Sufletele noastre, locul sfânt al întâlnirii cu Dumnezeu, sunt din ce in ce mai pustiite...Mare adevăr a grăit Ecclesiastul că „toate sunt deșertăciune”...


(Sursa foto: orthphoto.net)

duminică, 7 martie 2010

Susțin Radio SIMBOL-o punte între pământ și cer


Cu ceva vreme în urmă a apărut, din inițiativa și dorința unor tineri ortodocși de a promova valorile autentice românești și ortodoxe deopotrivă în special în această țară binecuvântată de Dumnezeu, un Radio Ortodox Online. Poate sună a șablon, poate sună „prăfuit” dar România chiar este binecuvântată prin credința creștină primită chiar de la Sfinții Apostoli(Andrei și Filip), prin bisericile și mănăstirile ridicate ca mărturie a sufletului românesc, prin domnitorii care au sprijinit Ortodoxia nu doar românească ci din întreaga creștinătate prin donațiile către Țara Sfântă, către Sfântul Munte Athos. Domnitorii români, prin tăria credinței ortodoxe adânc înrădăcinată în inimile lor, au oprit năvălirea păgână a turcilor și datorită și acestor domnitori Europa mai este creștină azi. Tocmai de aceea acest Radio a dorit repunerea, atât cât i-a fost cu putință, tânărului român în firea lui. Un tânăr azi nu-și mai poate găsi reperele ființei sale lăuntrice pentru că lumea consumistă și abstractizată de azi și-a pierdut Simbolurile, adică profunzimea existenței. Radio Simbol, prin temele abordate( mă refer la rubrici) - citirea Psaltirii, lecturi din Pateric, Acatiste către Sfinți, Pildele pentru copii,acestea fiind doar începutul, a încercat să regăsească aceste Simboluri.
Aflând, poate neîntâmplător, de existența acestui Radio și având dorința veche de a mă alătura unui Radio ortodox sau presei ortodoxe și aflând și multă deschidere din partea inițiatorilor acestui proiect, am dorit foarte mult să dau o mână de ajutor.Și am fost primită cu multă deschidere, lucru care mi se pare deosebit de important în contextul în care există tendința, la nivel universal, de închidere în autosuficiență.
Din nefericire banul dictează societatea actuală încât nimic nu poate fi făcut fără să te lovești de aspectul finaciar. Radio SIMBOL a trebuit din cauza acestui aspect să-și întrerupă activitatea pe o perioadă nedeterminată.
Tocmai de aceea, având totală încredere în iubirea lui Dumnezeu și în faptul că la vreme potrivită El scoate în cale persoanele potrivite pentru a ne ridica din impas
( și asta o spun dintr-o întâmplare foarte personală, nu ca să-mi etalez credința și pioșenia) propun să susținem acest proiect.
Pentru cei care pot ajuta Radio Simbol să „rămână în existență” nu pentru sine sau pentru cei implicați în proiect, ci pentru cei care au nevoie de un astfel de sprijin sufletesc, am sa las niște date de contact:
radiosimbol@gmail.com
radu_cristina91@yahoo.com
Vă mulțumim tuturor celor care veți citi acest anunț, tuturor celor care puteți ajuta,chiar și cu rugăciunea!
Dumnezeu să răsplătească fiecăruia, chiar și gândul cel bun!

Baba și intelectualul- între simplitate și elitism











Privesc cu multă admirație băbuțele care vin la biserică. Nu mă refer la cucoanele „credincioase” trecute de o vârstă ci la acele bătrânele simple, de la țară, cu care mă întâlnesc în fiece duminică în care mă duc acasă. Portul lor e unul sărăcăcios dar curat. Încovoiate de ani, de greul zilei, de neputință,cu pielea îmbătrânită de muncă...dar în schimb frumusețea lor vine din altă parte: chipuri luminoase, suflete netede, voci calde...de bunică. Bătrânica aceea murdară poate de muncile câmpului, dar al cărui suflet e de un alb imaculat, trezește în mine o „invidie sfântă”, o dorință de a avea aceeași simplitate și smerenie. Bătrânica aceea care nu are decât un rând de haine pentru sărbătoare, dar îngrijite ca un odor de mare preț, mă face să vreau să las toată „eleganța” orășenească. Bătrânica aceea care merge sprijinindu-se într-un băț, nici măcar într-un baston , îmi aduce seninătate în suflet.
Pe de cealaltă parte privesc intelectualul, i-aș zice „de carton” adică acel intelectual contrafăcut, sau modelat după „ismele” contemporaneității darwinizate. Nu sunt de părere că știința, cultura fac rău sufletului, din contră sunt o persoană căreia îi place studiul. Dar cred că nu trebuie sa ne facem din acestea ocazii de îndepărtare de ceilalți socotindu-ne superiori, căci tot ce avem ne este dăruit. Mulți dintre intelectuali se închid în autosuficiență considerând că ceea ce sunt ei, niște elite, nu este compatibil cu credința, cu Biserica. Și cum observa un părinte drag tendința zilelor noastre este de a creea elite uitând să mai creștem Oameni. Dar niște elite fără Viață. Nimic nu face Viu Omul decât singur Hristos și Biserica Sa.
Petre Țuțea spunea ceva foarte frumos în sensul celor scrise mai sus, citat un care voi încheia în loc de concluzii „O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.”

sâmbătă, 6 martie 2010

În chipul Crucii


Crucea...în vremurile cele mai îndepărtate un obiect de tortură...cei mai mari răufăcători erau pedepsiți prin ”spâzurare” pe cruce pentru ca păcatul, vina, să le fie vădită. Azi...crucea, prin jerfa Mântuitorului, este o armă asupra diavolului. Prin cruce, „semnul vieții” ne-a venit izbăvirea și împăcarea. Dar ce este crucea? Este semn al iubirii, al biruinței, căci iubirea înseamnă biruință, al vieții, căci ea din iubire, a făcut să izvorască din ea iubirea. Omul însuși este o cruce în clipa în care arată iubire față de aproapele său...prin gestul simplu al îmbrățișării. Hristos Își dă sufletul pe cruce în mâinile Tatălui, îmbrățișând umanitatea. Și chiar adevărat este că prin îmbrățișare iubirea față de „altul decât tine” crește iar iubirea aduce după sine și bucuria. Fiecare dintre noi „avem o cruce de dus”, unii o crucea mai grea, alții una mai ușoară după puterea sădită în inimi de Stăpânul. Asumarea Crucii fără cârtire naște smerenia, iubirea și bucuria.
Crucea...pecetluire a omului de către Domnul...
Crucea...scară la cer a sufletului smerit...
Crucea...simplitate...
Crucea...teologhisire...
Crucea...iubire...
Crucea...deschidere spre infinit...
Crucea...Viață veșnică...
Crucea...Hristos, un „tu”, un „eu”, „noi”, comuniune...
Crucea...mântuire...

Asculta mai multe audio Evenimente

vineri, 5 martie 2010

???



















Pe zi ce trece realizez că nu știu nimic despre....nimic, de fapt că nu cunosc nimic...Încep să-mi dau seama că, deși am o părere mult prea bună despre mine, aceasta nu se fundamentează pe nimic, pe absolut nimic. Adesea ne creem idei despre ce ar fi viața, despre cine suntem noi...Dacă trecem cumva și mai des pe la biserică și dacă am mai acumulat și ceva cunoștințe teologice...deja avem impresia că știm totul( vorbesc despre persoana care scrie, că despre ceilalți nu mă pot da cu părerea). Și ascultând un pic mai atent slujbele specifice Marelui Post realizez că de multe ori nu putem atinge Adevărul.Și cu toate că suntem familiarizați cu slujbele, cu învățăturile sfinte,cu Dumnezeiască Împărtășanie, ne apar următoarele întrebări: Cine este Mântuitorul Iisus Hristos?, ce înseamnă ”a trăi”?, ce este viața, existența?cum ar trebui să trăim? ce înseamnă a fi om? cum este smerenia? ce este dragostea? cum se iubește? ce presupune a fi credincios? cum se cade a privi toate? ce este rugăciunea? cum se leaga toate evenimentele din viața noastră?ce este în esența ei vocația? ce este monahismul? ce înseamnă căsătoria? ce este viața veșnică?
Răspunsuri la aceste întrebări se găsesc în număr foarte mare...dar nimic nu convinge precum Cuvântul viu...trăit...
Cred că ceea ce ne lipsește este, cum spunea parintele Rafail într-un cuvânt al său, smerenia și o inimă gata să-L urmeze pe Hristos. Având o astfel de inimă cred că răspunsurile vor curge lin unul după celălalt, aducând în suflete firescul, pacea, smerenia, iubirea, bucuria, viața...

joi, 4 martie 2010

Bolire

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, vindecă-mă!

miercuri, 3 martie 2010

Mesaj...altul


Ți-am promis că nu mă voi mai gândi la tine, la când ai să ajungi, la cum va fi...Ar părea că nu mă țin de cuvânt prin acest mesaj pe care ți-l trimit special ție. Încă nu te cunosc dar poate că aceste rânduri vor ajunge (ne)întâmplător la tine. Nu m-am mai gândit...alte griji îmi ocupă mintea ( deși aș vrea să mă umple un alt gând...poate într-o zi va fi și acela).M-am uitat pe cer ( cel dinlăuntrul meu) și am văzut că steluța de care ziceam că a răsărit e încă acolo...parcă m-ar veghea...e foarte gingașă...știu că Doamne va avea grijă să alăture și să facă într-o zi, din cele două cărări ale mântuirii, a ta și a mea, una singură. Și dacă nu va fi așa...te rog sa nu fi trist, voi încerca să nu fiu nici eu...Hristos, Iubirea singură sinceră total, va umple golurile din inimile nostre. Să Îl ai pe El mereu cu tine...știu că va avea grijă de tine. Și bucuria umple inima mea gândindu-mă la clipa în care ne vom găsi într-o întâlnire mântuitoare și vom păși dincolo unde Maica Sfântă, îngerașii, Sfinții, și mai mult Hristos- Domnul vor fi veșnic, veșnic, ....cu noi. Gândindu-mă așa, la întâlnirea cu Ei, știu că orice jertfă pe care am putea să o facem e mult prea mică pentru răsplată ( nu știu dacă pot să o numesc așa dar acum nu am alt cuvânt la îndemână).
Iartă-mă...am simțit numai că aș vrea să știi astea( poate nu vor ajunge la tine aceste rânduri dar le vei auzi altfel).
Să ai un post cu mult folos, cu multă rugăciune, căință iar la final să primești bucuria și lumina Învierii!
Doamne ajută!

Asculta mai multe audio Muzica