Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

miercuri, 24 octombrie 2012

Aş vrea...

As ca ochii sa ii pot ridica...
As vrea sa pot a nu ma intrista...
Cand vorbele desarte inima-mi strapung...
Si-o fac sa sangereze pana-n strafundul
Cel tainic din adanc...

Aş vrea să pot zambi în orice-mprejurare
Chiar şi atunci când sunt
În suferinţa cea mai mare...

Aş vrea să ştiu, să văd, pe unde-i drumul meu
Cine-i cărarea spre Sfântul Dumnezeu..
Deşi atât de tulbure e lumea în care vieţuim
Şi nu ne dă răgaz spre El să mai privim...

Aş vrea să pot din suflet să primesc
Cele ce Sus în taină
Cu gând curat din veci se întocmesc...

Aş vrea să schimb în mine ce e rău
Să fiu un om cu Chipul neîntinat
De vanitate sau oricare păcat...


vineri, 19 octombrie 2012

Un dar de Sus...

Un dar de Sus în viaţa noastră vină
Căci dragostea din inimi ne e puţină
Şi doar un Soare poate răsări
Iubirea ce inimile toate le ştie încălzi...

Un dar de Sus e ceea ce cu toţi dorim
Dar cum putem pe-ndată să simţim...
Că se coboară dintru Înălţime
Şi nu e-o nălucire ce dintru întuneric vine?

luni, 15 octombrie 2012

Sub cerul Putnei

Sub cerul Putnei cu stelele pictat..
Stă omul cel de taină de doruri încărcat...
Şi crucea de pe munte
E semn şi mărturie
Că valea cea cu plângeri
E drum spre bucurie...

Sub cerul Putnei e semnul că în viaţă
Un Chip este chemat să fie
Pictat cu-asemănare, acum şi-n veşnicie...

Sub cerul Putnei a început să bată
O inimă mai tare şi câte puţin să cadă
Din solzii din privire şi din simţirea toată
Umplându-o cu lumină....

Sub cerul luminat al Putnei
Cu dor am vrut să fiu,
Să plâng, să strig spre Ceruri
Să fug de eul meu
Să stau şi să privesc spre veşnicie
Să gust de-acum din sfânta nemurire...








marți, 9 octombrie 2012

Îmi este atât de dor

Îmi este atât de dor să fie soare
Să simt că paşii mei sunt pe cărare...
Îmi este atât de dor să fie ziuă
Ce naşte pace şi lumină...

Îmi este atât de dor de linul din simţire
Ce îl primeam în zilele senine
Îmi este atât de dor s-aud cum totul îmi şopteşte
''Tu rabdă cu nădeje, căci Domnul te iubeşte!''

Îmi este atât de dor ca sufletele să fie împreună
Să se dezbrace de greaua lor ţărână...
Îmi este atât de dor să văd doar Chipuri luminate
În dragoste şi bucurie să fie-nveşmântate...

Îmi este atât de dor să fiu cumva departe
Departe de gândurile-ntinate...
Îmi este atât dor să fiu în lumea-n care
Nu este ură ci Sfântă unitate....

Îmi este atât de dor de ceea ce n-am fost vreodată...
Spre Domnul milei...adânc să fiu plecată...
Îmi este atât dor să simt cum gheaţa 
Din mine... se topeşte...
Şi pacea şi lumina întru adâncuri 
Treptat se-nveşniceşte...