Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

marți, 16 martie 2010

Căutare


Sufletu-mi suspină adesea
După cele ce n-au fost
În viața mea
Cum se poate așa ceva?
Se poate ca un dor
După-un nesecat izvor
De Viață.
Să pot-atinge-aș vrea,
Să pot vedea,
Să pot simți,
Lângă ființa mea
Prezența Sa.
Mă istovesc
Pe dinlăutrul meu
De dor
După frumoasa liniștire.
Mă prăbușesc pe Cale
Dar El ma poartă
Pe părinteștile
Brațe ale Sale.
Alerg să prind lumina,
S-o rog să vină
Să-mi lumineze drumul.
Alerg prin existență
Să mă găsesc pe mine...
O Sfântă luminare!
Răsari în strâmta mea cărare
Să nu mă pierd pe Cale...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu