Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Aș vrea...

















Pentru foarte mulți tineri(din cei credincioși) alegerea unei căi a vieții este o problemă delicată ce ridică în sinea lor multe probleme existențiale. Începând ei să guste un picuț din dulceața harului își pun în minte alegerea monahismului...Unii fiind entuziasmați din vederea din afară a vieții călugărești își zic că asta le e calea. Alții stau nedumeriți în fața a două drumuri foarte multă vreme: să fie căsătoria sau să fie călugăria? De foarte multe ori unii ca aceștia simt că ar dori calea îngerească dar o văd o „mână” nevăzută care îi oprește. Observând ei această oprire își zic că viețuirea împreună cu un el/ o ea le este cale mântuitoare. Dar și aici drumul pare a fi fără călători...un suflet ca acesta se întristează amarnic văzându-se fără...cale...„Suflete al meu!Suflete al meu! Pentru ce nu te lași în voia Lui, pentru ce te tânguiești atât? Pentru ce suflete al meu plângi așa de mult? Pentru ce te întristezi?” „Vai, mie, om pribeag prin lume...vai mie că nu mă pot liniști...om drag ce mă porți cu tine. Aș vrea să îmi găsesc un rost, un drum, o cale, un sens...aștept de Sus să vină un răspuns!” „Suflet luminos privește înspre Sus, spre Cer...pe orice cale ai să fi, călugărit, căsătorit sau poate niciuna din acestea să știi că drumul tău e Domnul! Nu te lipi de nimic din cele pământești iar liniștea și fericirea să le zidești din sinea ta...nu le căuta în afară. Spune minții să se lipească de Domnul și așa vom fi toți împăcați! Căci, suflete al meu, de vei plânge în continuare și pe mine mă vei întrista...”
Poate că alegerea acestei „căi” e atât de grea pentru că omul nu mai știe, nu mai poate, nu mai vrea să se lase total în bratele Părintelui ceresc...de ce oare? Poate pentru că îi lipsește smerenia iar răspunsul nu este așteptat cu sinceritate totală...sau poate...sau poate....

Marian Moise - As vrea sa intru-n manastire
Asculta mai multe audio diverse

duminică, 19 septembrie 2010

O lume minunată!

O lume minunată, în care veți găsi numai copii.
O lume-a inocenței păstrți-o orice-ar fi pentru copii.






Mulțumesc lui Claudiu!:)




sâmbătă, 11 septembrie 2010

O, preafrumoasă pustie!

Acel fiu de-mparat mare
Domnul dându-i luminare
A lăsat împărăție
Si a plecat in pustie
Cu dor si cu multa jale
Cantand-astfel pe cale
De viețuirea îngerească
Domnul să mă învrednicească
Primește-mă pe mine
Ca să viețuiesc în tine
Intareste-ma-n răbdare
Dându-mi bună cugetare
Și din lume când m-oi duce
Sufletul să-l pot da dulce
În Aceluia mână
Ce m-a zidit din țărână
Și a luat a noastră fire
Să ne-aducă mântuire
Slavă Domnului să fie
De acum până-n vecie!

O, preafrumoasa pustie - Maicile de la Diaconesti
Asculta mai multe audio muzica

vineri, 10 septembrie 2010

Om drag!

Pentru tine, om drag, am un cuvânt astăzi!Poate mă cunoști, poate doar mă știi sau poate că nici nu ai aflat că și eu exist pe același pământ ca și tine. M-ai văzut poate trecând pe lângă tine pe stradă, poate te-am deranjat la metrou sau în troleu când nu am fost atent la stația la care trebuia să cobor, să mă ierți...nu am vrut să te deranjez...dar să știi că totuși cuvintele tale sau privirea și gesturile tale m-au durut! Te rog încă o dată să mă ierți! Și te rog ca data viitoare când un alt „tu” te va deranja astfel să încerci să fi atent la inima lui...nu de alta dar știu că există o lege a compensației (ca să nu o numesc altfel) prin care suntem smeriți dacă rănim o inimă pe care Domnul o iubește! Și El iubește toate inimile!Eh!Om drag!Am atâtea să îți spun...Spre exemplu aș vrea tare mult să nu îmi mai vorbești mereu despre realizările tale...mă simt atât de jos în comparație cu tine, deși știu că nu e firesc să mă compar cu nimeni...nu de alta dar mi-e teama ca nu cumva semenii mei să-și întoarcă fața lor de la mine și să mă iubească mai puțin tocmai pentru că nu sunt ca tine!Da, știu sună...copilărește, imatur!Dar eu sunt încă imatur și am nevoie doar de prietenia și dragostea ta! Am nevoie să văd la tine smerenie smerită! Am nevoie să mă înveți prin modul tău simplu de a fi că tocmai simplitatea ne face să fim cu adevărat Mari! Pentru că Domnul e mare pentru că e smerit și e smerit pentru că e mare! Om drag! De multe ori m-am entuziasmat când te-ai îndreptat spre mine! Ce bucurie să știu că-mi ești prieten!Îți mulțumesc mult pentru asta! Dar te rog iarăși să mă ierți pentru gândurile mele! Aș vrea să nu mai fie! Să mă pomenești prieten bun să se topească în dragostea sinceră și curată a Domnului! Te rog să nu te superi pentru gânduri! Aș vrea să nu fi dezamăgit de mine, aș vrea să nu văd în privirea ta cuvintele: „Mă dezamăgești! Te credeam un om bun! M-am înșelat în privința ta!” De-ai știi că eu am nevoie nu de aceste cuvinte, nu am nevoie să-mi explici nimic ...doar de rugăciunea și dragostea ta am nevoie! Am nevoie să mă îmbrățișezi tocmai ca o mamă care, deși copilul i-a greșit, totuși nu-l părăsește. Am să-ți fiu recunoscător toată veșnicia dacă rugăciunea ta mă va ridica din starea de cădere! Ți-aș spune atâtea! Dar nu acum! De va fi să fie vom avea la dispoziție veșnicia! Om iubit al lui Dumnezeu să iei aminte la rugămințile mele și Îl rogi pe Domnul să vindece sufletul meu! Om drag îți mulțumesc că ai avut răbdare să-mi asculți cuvintele!