Privesc către apus şi
văd cum clipele se scurg
Atât de repede şi mă întreb: Eu oare unde am să mă duc?
Şi simt cum viaţa fuge atât de repede de mine
Iar eu nu pot să îmi găsesc drumul către al meu sine...
E atât de lungă cărarea ce duce către al meu suflet
Şi stau şi mă gândesc, şi ne-ncetat eu cuget
Şi mă gândesc la veşnicie...
El unde oare poate să mai fie?
E atâta de departe şi totuşi este aşa aproape
Că-i simţi prezenţa vie în fiecare zi şi noapte
Când inima înalţi către adâncul cel din tine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu