Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

vineri, 3 februarie 2012

Tu...om

Tu, om firav, adus din neființă
Ce-adesea te-adâncești în neputință
Tu, ce porți în tine Chipul slavei
De ce iubești a fi în suferință?

Tu, om, chemat să fii un Cer prin lume
Și porți spre veșnicie al Său nume
Tu, ce ai puterea de a fi stăpân
De ce te îndârjești să fii deșertăciune?

Tu, om pictat cu raze de lumină
Ce-ai fost dospit prin dragostea divină
Tu, cel viu doar în stare de iubire
De ce alergi spre nălucire?

Tu, cel ce-ai putea și munții să-i ridici
În fiecare zi pe tine-ntâi te minți
Tu, iubite om, privește către veșnicie
Și-ai să-nțelegi că ești...un strop din nemurire...