Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

luni, 26 septembrie 2011

Dorire

Si sufletu-mi se raneste asa usor
Cand vrea prea mult si e topit de dor
Iar inima ar vrea sa fie mai curata
Si adesea pare-a fi mult prea-ntinata

Iar gandul...gandu-mi zboara peste nori
Acolo unde-n Ceruri e-nconjurat de-atatia sori
Ar vrea sa taca si-ar vrea sa simta pace sfanta
Sa fie iar cu patruns de raza Ta cea blanda...

Dar sufletul asteapta-un suflet cald si tare
Ce poate sa-l trezeasca din uitare...


sâmbătă, 17 septembrie 2011

Din nou...de mine

Am invatat ca fericirea picura din cer
Am invatat ca trebuie sa-nvat sa sper
Am invatat ca doar prin ruga pot respira
Si doar prin pocainta pot a ma aduna...

Am inteles ca poti grai prin ganduri
Am inteles poti citi si printre randuri
Am inteles ca Lumina te poate ridica
Din umbra intru care lumina ta zacea...

Am adunat in mine-adesea doar durere
Am adunat si lacrimi si lipsa de putere
Am adunat nimic, nimicuri prea desarte
Ce m-au purtat spre cai atat de departate...

Ai rasarit in mine cuvinte dulci de Sus
Ai rasarit in mine Tu Soare fara de apus
Ai rasarit in mine nadejdea fara de-ndoiala
Si mi-ai facut adancul sa se rifdice din greaua amorteala...

Ai picurat in mine a Ta suflare
Ai picurat si sfanta Ta iertare
Ai picurat curajul de a ma duce inainte
Si mi-ai deschis a Tale brate, al meu Cuvinte...

Tu ai pictat in mine asemanarea spre sfintire
Si m-ai chemat sa vin din nou spre Tine...
Si-acum eu ratacind pe cai straine
Indura-te, te rog, din nou, de mine...

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Lumină și rugăciune


Lumina si albastrul cel din suflet
Aduc pe chipuri intristate zambet
Si tot ce e-nautru se preface
In sfanta bucurie si in pace...

Și soarele cel zâmbitor
Ce odihnește peste tine
Coboară cu putere înspre mine
Căldura lui și razele senine


Iar lacrimile de pocăință
Acum rodesc iertare
Și tot cel ce a fost în suferință
Acum e vesel și e tare...


Și inima se adâncește-n rugăciune
Căci doar în ea se poate regăsi pe sine
Și doar în ea învață să trăiască
Și doar prin ea învață să iubească...