Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

joi, 24 noiembrie 2011

A mai trecut un an...

A mai trecut un an si tu esti tot departe
A mai venit o zi dar este inca noapte
O alta iarna s-a asternut pe glie
Dar eu...astept de la Cuvant ''sa fie''

Privind spre zarile-nghetate
Astept ca sentimentele-ntrupate
Sa fie-atinse de a mea mana
Mai inainte de a ma-ntoarce in tarana

Dar oare ce-ai vrea Tu sa cautam
Pacate intru care sa ne ingropam?
Si-atunci un gand se-aseaza lin in mine
Cand toata-a mea nadejde o-ndrept spre Tine...

luni, 21 noiembrie 2011

Doar...un singur glas

Adesea sufletu-mi zâmbește în lumina
Și cu adânca multumită Ți se-nchină
Si este pace-n casa lui atunci
Caci e ferit de relele naluci

Dar cand dintru ascuns umbre se ridica
Se sperie, si plange cu amar de frica
Caci sunetele de neiubire ii slabesc
Puterea si elanul sufletesc

Si unde sa se ascunda el in acea clipa
Caci lumea-o simte rece, ne-mblanzita
El nu mai poate respira si striga
Ca Cineva sa il salveze din ispita

Si cine sa-l auda parca nu mai este
Se simte-nsigurat...dar far' de veste
Dintru adancul sau neimpacat
Aude un Cuvant ce-L simte-apropiat

Un singur glas il poate alina
Si-o singura Lumina-l poate lumina
Desi e singur in lumea mult prea grea
Doar El mai poate sa patrunda in lumea sa...

Caci toti sunt atata de departe
Si nimeni nu-i mai poate asculta
Suspinele...nenumarate
Doar Sus mai poate nazui
Catre o pace ce-l poate mantui..
The Prayer - ANDREA BOCELLI & CELINE DION

Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Fragment din om


Când sufletul mi se oprește din alergare
Iar cerul nu mai e pictat cu soare
La mine în adânc eu mă retrag
Gândind la Domnul meu cu drag...

Încerc să mă culeg din căile străine
Dar ochii nu îndrăznesc să-i mai ridic spre Tine
Căci știu că sunt mult prea departe
Și viața mea e doar o noapte

Și-aș vrea să vreau să fug de lume
Să port în mine-un singur Nume
Și să mă las în ale Tale brațe
Cu-ncredere și cu speranță...

Și vad în mine ca într-o lumină
Preagreaua și cumplita vină
Căci Tu mă chemi la nemurire
Iar eu nicicând n-ascult de Tine...

Ridică-mă din neputință, Doamne
Învață-mă să Te iubesc, Părinte
Și curațește-mi mintea, Sfinte
Și dă-mi să te ascult, Cuvinte!

vineri, 18 noiembrie 2011

Cine ești?


Șezând în inima curată
Firava, sfântă, ne-ntinată
Un om ce cauta lumină
Un om ca noi, făcut din tină
Se odihnea de greul zilei
Cu dor voind sa fie
Fiul milei
Și mintea lui mereu în gânduri
Se plimba
Iar sufletul dorind a-l adăpa
Adesea Sus spre Cer privea
Deși în fiecare clipă
Știa că inima îi bate-n piept
Simțea că-n viața lui nu e prezent
Și totuși el năzuia să afle taine
Ce nu pot fi cuprinse
Dar, într-o zi, un gând întrebător
De mintea lui se prinse
„Dar cine sunt?
Și care este a mea chemare?
Căci toți ma văd un om prea mare
Iar eu ma simt legat de tare
Și Tu...Tu Cel ce mă îmbrățișezi
În taină fără de-ncetare
Tu, Doamne, Cine ești?
Să fii iubire? să fii iertare?
Ești Tu lumina ce-n veci nu moare?
Ești zâmbet și ești viață?
Cine ești...Tu...Doamne?

miercuri, 9 noiembrie 2011

marți, 8 noiembrie 2011

O, câtă bucurie!


O, câtă bucurie
În Ceruri s-a făcut
Căci multă mântuire
Prin Fiul s-a adus
Iar îngerii toți astăzi
Sunt prăznuiți cu dor
Și inimile noastre cântă
Cu sfânt și preacurat fior
Și azi...cât de frumos
E soarele pe Cer
Și ce lumini curate
Dintr-însul izvorăsc
Iar tot ce până astăzi
Credeam că nu cunosc
Se pune înainte
Nemaifiind mister...
O, Doamne câte lacrimi
Din ochii mei azi curg
De multă bucurie,
Adânc azi mă pătrund
Și parcă cresc din mine
Aripi de dor curat
Și sufletul de astăzi
Deloc nu e pătat
Preabunul meu Părinte
Stăpâne și Cuvinte
Mi-ai ascultat de-a pururi
Fierbintea rugăminte
Genunchii-i plec la Tine, Doamne
Ca să reverși în mine
Prealina împăcare
Iubitul meu Părinte
Coboară-Te întru a mea sine
De astăzi înainte
Să viețuiești cu mine...
Să moară eul meu lăuntric
Și să grăiesc Cuvinte:
„De astăzi înainte nu mai trăiesc în mine
De astăzi înainte eu m-am născut în Tine!”

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Zâmbește!


Când te trezești de dimineață
Și simți că ești din nou în Viață
Zâmbește!

Când soarele îți răsare sub privire
Și te pătrunde cu lină strălucire
Zâmbește!

De te-ntristează gândurile-ntunecate
Și ți-ai dori să fie mai curate
Zâmbește!

Când te cuprinde dorul de-a pleca departe
Și vrei să fugi dintru a ta cetate
Zâmbește!

Zâmbește căci cu tine este Domnul
Ce te iubește și-n veci te va iubi
Zâmbește și vei face să picure în tine
Doar gânduri bune și stropi de fericire!





vineri, 4 noiembrie 2011

Șoaptele inimii

Spre lăsarea serii, adică în ceasul în care lumina se amestecă cu întunericul, sufletele căutătoare de Dumnezeu pornesc spre locul de întâlnire. O cameră pe care sunt pictate Chipuri și Asemănări învăluite de o lumină curată, lină, discretă. Ei sau ele stau de veghe înconjurând cu iubirea lor pereții Bisericii...De la strană se aud încet vocile monahilor care și-au dedicat existența lui Dumnezeu...ce frumos!ce tainic!nu găsesc cuvintele care să-mi explice ce simt fiind într-o asemenea încăpere...Mă gândesc la curajul monahilor...să lași tot ce ai și tot ce ești pentru El...iar eu...eu încă sunt la linia de start...Îmi adun gândurile umblătoare și mă apropii...în încăperea aceasta minunată nu suntem, afară de monahi,decât trei sau patru persoane...În această liniște profundă îmi aud gândurile cum pășesc prin minte, de colo colo, aud sunetul sângelui care îmi curge prin vene, aud cum inima bate...de dor, de bucurie, de neputință, de...lipsă dar și de bucuria de a fi acolo...și mai mult decât atât o aud cum îmi șoptește tainic un Cuvânt ce dezleagă izvorul lacrimilor tocmai din adânc... Inima mi-a șoptit că...nu, nu pot să spun ce mi-a șoptit pentru am promis că voi păstra atât cât voi putea taina ei...Ce minune...în liniștea înserării, la ceas de toamnă târzie am început să aud cum delicat inima șoptește taine...

joi, 3 noiembrie 2011

Să ierți!

Să ierți...înseamnă a iubi adânc
Și să iubești înseamnă a ierta profund...
Să ierți îți cere a fi un cuget preasmerit
Și-un suflet tare...de vremuri ne-ndoit

Să ierți...ce taină sfântă
Se ascunde înăuntru?
Și ce lumini de dor curat
Se vad in omul ce Te doreste ne`ncetat?

Ce taină oare se ascunde în iertare?
Ce poți să faci atunci când „tu” te doare?
Și cum să ierți când ești cuprins de tare
Ce te supun...și te îndeamnă spre neiertare?

Și câtă pace se revarsă prin iertare?
Și oare cum e ruga în inima curată
Ferită de păcate și ne`ntinată
De neputința de a iubi, de neiertare?