La sfat

Într-o zi de toamnă trecând printr-un parc, am auzit, fără să vreau, o discuție între două băncuțe. Prima dată am crezut că imaginația îmi joacă feste...dar nu !era chiar adevărat. Păreau că se sfătuiesc cu privire la ceva anume. M-au făcut curioasă așa că m-am apropiat să aud mai bine ce vorbesc:
„-Bună ziua! Ce mai faci?
- Bună să-ți fie inima! Iaca, ce să fac ... m-am plictisit de atâta așteptare...
- Cum așa?
- Cel ce știe toate, până și adâncurile cele mai necunoscute ale omului, mi-a dat poruncă să aștept aici până ce va veni cineva să se așeze.Și văd că nu mai apare o dată...
- Hmmm...ce ciudat...același lucru mi-a fost și mie poruncit...
- Și tu pe cine aștepți?
- Îl aștept pe el.Dar tu?
- Eu aștept pe ea!
- Mai devreme s-au perindat pe aici mai multe persoane...
- Se spune că cei doi ar trebui să se așeze în același timp și să se privească.
- Este posibil să nu se recunoască?
- Este foarte posibil...
- Ar fi foarte trist...
- Adevărat...dar dacă cei doi sunt sinceri în căutarea lor, se spune, că Domnul nu va permite asta, și o lumină de sus va veni...”
Din păcate nu am auzit mai multe. Exact când erau spună după ce se vor recunoaște aud o voce care mă stigă...Nu am putut să deșlusesc cine era persoana dar cert e că băncuțele au observat că trăgeam cu urechea la discuția lor și s-au oprit...A trebuit să plec...Dar o să mai trec prin părculețul respectiv să aud ce mai vorbesc băncuțele...poate continuarea...