Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

vineri, 12 februarie 2010

Tăria sincerității


În întreaga mea viața m-am întrebat dacă e bine sau nu să fi sincer, dacă e bine sau nu să spui tot ce crezi, ce simți, ce vrei. Oare trebuie trasată o limită a sincerității? Dacă da, care ar fi aceasta sau cum poți să-ți dai seama că ești în pragul ei? Și totuși a fi sincer până la urmă este o vedere a ființei tale așa precum este. Domnul Hristos a fost sincer cu noi și ne-a învățat să facem și noi asemenea: ceea ce este Da să fie Da iar ceea ce este Nu să fie Nu, ce e mai mult e de la vrăjmașul.
„Viața noastră e plină de contradicții și de sensuri denaturate. În lupta de toate zilele sinceritatea este luată drept prostie,așa cum șiretenia și ipocrizia sunt luate drept inteligență.
Se socotește om inteligent omul șiret, omul care știe păcăli și exploata pe fratele său,în timp ce acela care se mișcă sincer față de sine și de alții, acela are inocența florilor,este socotit prost. De ce? Pentru că,în lupta ce se dă între oameni,acesta din urmă este un învins,este o victimă.
Aci este în fond o mare iluzie,care îi hrănește pe cei ce se cred prea „deștepți”,încercând să fure vieții plăceri și rosturi personale. Cine vrea să ascundă,să lucreze în întuneric,nu creează, nu câștigă nimic,ci dimpotrivă. Iluzia naște din sensul material al luptei lor, nu din acel spiritual.
Totul, totul în lumea aceasta se descoperă,totul se petrece la câmp deschis,acolo unde este lumina cade masiv și vertical. Ascunzișurile nu duc la biruință,ci numai la proprie înșelare a celor ce le știu și folosesc; ele arată cât de slabi și temători sunt acești oameni dacă li-e frică de adevăr. Sinceritatea are tăria luminii și rodnicia apelor vărsate.Totul trebuie împlinit fără înconjur,fără păcatul înșelăciunii,fără rătăcirea dinainte hotărâtă. Omul sincer lovește lucrurile în inima lor și le cucerește. Omul este tare prin această atitudine directă.După cum inteligența este cuprindere largă a vieții,este înțelegere până în sensul moral al cuvântului,tot astfel sinceritatea este depășire,este dăruire,este puritate și lumină care taie în trupul masiv al întunericului.
Sinceritatea este o mare forță morală,cale sigură în câștigarea binelui căutat atât de trudnic de către noi toți.”
Ernest Bernea, Îndemn la simplitate

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu