Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

joi, 11 februarie 2010

Despre bucuria și seninul din ”toate”


Întâlnirea unui altul decât tine ,spunea un părinte, este un adevărat eveniment, o bucurie a vederii și cunoașterii încă unui chip al lui Dumnezeu...și descopăr pe zi ce trece viața din aceste cuvinte. Atât de real și concret îmi răsună răspunsul Sfântului Petru la întrebarea adresată de Domnul ucenicilor: Cine zice lumea că sunt Eu? Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Celui viu. Ce minune! El, deși nu Îl vedem cu ochii fizici, e atât de prezent...Și nu oricum...e cald, e sensibil, e delicat...El știe cum să facă dulce orice întâmplare din viață...Și pentru cel care îl caută sincer nu există întâmplări negative...Viața unui om, și cu atât mai mult al unui creștin, este o biruință din clipa primirii harului Duhului Sfânt. Așa cum spunea părintele Rafail Noica, Hristos nu va birui moartea ci A BIRUIT-O DEJA! Jertfa de pe Cruce a Domnului ne transformă și pe noi în biruitori...De unde concluzia pe care o deduc: nu există evenimente triste, în ontologia lor, în viață pentru acela care Îl poartă pe Doamne oriunde ar fi, orice i s-ar întâmpla! Și orice „pățanie” ce-o suferim, dar cu Domnul, ascunde o bucurie lină și o deschidere către un alt mare dar pe care Dumnezeu i-l dă omului: discernământul duhovnicesc...Așadar să privim spre seninul pus de Domnul în inimile noastre și vedem ”ascunsul” din toate și cu bucurie să-I mulțumim Lui și să-L slăvim pentru aceste ”toate”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu