Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

joi, 4 februarie 2010

Cuvântul


„Unitatea de bază a vocabularului care reprezintă asocierea unui sens ( sau a unui complex de sensuri) și a unui complex sonor este cuvântul”( Dicționar Explicativ al Limbii Române). Poate părea ciudat un articol despre cuvânt...Nu te speria, nu voi ține o prelegere, nu e curs de Lexicologie, nici de Semantică...Doar o căutare a sensului cuvântului în viața noastră...
Te-ai gândit vreodată ce efect au sau au avut cuvintele pe care le-ai rostit? Sau ai simțit vreodată puterea unui cuvânt asupra ta? Îți dau două direcții: prima are o conotație negativă- cuvântul se „încarcă”, se „umple” cu ceva din persoana celui care îl rostește. Astfel un cuvânt utilizat ca să judece, să certe, să jignească pe un altul poate să desființeze...întrucât convingerea cu care e rostit poate induce omului ideea de adevăr al acelor vorbe și astfel cel „pus la zid” să fie aruncat într-un complex de inferioritate și o dată cu aceasta relațiile cu ceilalți să fie afectate...
Dar cuvântul, în esența lui, este destinat unui sens absolut pozitiv...și aceasta este cea de-a doua direcție despre care aș vrea să îți vorbesc cu precădere...Părintele Dumitru Stăniloae spune :„comunicarea către alte persoane, comunicarea în iubire se face prin daruri și cuvinte. Darurile sunt cuvinte certificate.[...]Dar ființele umane își vorbesc și își fac daruri și se ajută nu numai pentru a-și comunica iubirea lor, ci și pentru a și-o cere. Aceasta pentru că persoana divină care ne-a creat, ne cere și ea iubirea noastră prin semenii noștri. Oricine preferă să aibă lângă sine persoana care îl iubește chiar dacă aceasta își tălmăcește prezența sa iubitoare în daruri și cuvinte infinite ca număr și de o neîntrecută expresivitate. Cuvintele și darurile sunt numai mărturii ale iubirii.[...]” Așadar cuvântul și darul ca plasticizare a cuvântului sunt expresii ale iubirii...
Ca să nu fiu plictisitoare și să te las să meditezi asupra celor scrise am să încerc o încheiere-îndemn: Să folosim cuvântul pentru a crea legături pozitive între noi, să folosim cuvântul pentru a ne exprima iubirea unora față de ceilalți, să folosim cuvântul pentru vorbirea cu Domnul și să (ne) dăruim unii altora după exemplul Cuvântului Dumnezeiesc...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu