Înviere

În noaptea de-nviere
O caldă adiere
Se-nalță din pământ.
Și-noaptea-ntunecată
Acum ca și-altădată
O rază de lumină
Răsare din adânc.
Cereștile cete
Privesc cu minunare
Iubirea Ta cea mare
Căci prin a Ta voință
Spre-a noastră mântuire
Ai suferit cumplit
Te-ai coborât la iad
Și de acolo-ai ridicat
Pe omul care
Porunca Ți-a călcat
Și ca să ne arăți și nouă
Bogata milă-a Ta
Te-ai ridicat din morți
Și toți s-au bucurat
Și Cerul și Pământul
Într-un glas
Au strigat
”Histos a înviat!”