La Domnul nimic și nimeni nu se pierde. Apropiații noștri, care s-au mutat la El, sunt acolo, nemaifiind de nimic amenințați, de nimic vătămați. Trăsăturile unui chip iubit, rămase neșterse în adâncul inimii noastre, prind viață, an după an, înaintea ochilor noștri, redându-ne imaginea celui răpit de moarte. Când vom fi ceea ce sunt ei acum, ni se vor descoperi și nouă tainele vieții veșnice. Domnul ne va primi la Sine și ne va uni pe vecie cu cei după care am plâns pe pământ. Atunci, în fericirea cea nesfârșită, vom uita toate necazurile de pe pământ.
Prindeți curaj voi, bieților truditori, istoviți de apăsarea poverii care vi s-a dat de purtat! Continuați-vă fără teamă drumul; curând va bate și pentru voi ceasul izbăvirii. Puneți-vă nădejdea numai în Cel ce vă cunoaște ca nimeni altul, când va veni vremea să vă cheme, zicând: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste puțin ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău”( Matei 25, 21)! Uitați-vă cu ochii credinței la cei pe care i-ați iubit și care acum se odihnesc de truda lor, așteptându-vă în Patria noastră cerească, unde v-a pregătit Domnul loc, pentru că trebuie să fim și noi împreună cu El unde este El.
Nu v-au mai rămas multe zile de trudă și suferință și vă veți un și voi în veci cu cei pe care îi plângeți. Veți fi uniți cu ei acolo, unde nu va mai fi nici spaimă, nici lacrimi, nici păcat, nici despărțire, unde Hristos va fi „totul în toate” în vecii vecilor și unde vă veți găsi pentru totdeauna adevărata și nestrămutata liniște.
(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu