Cugetarea

Adesea gândul meu alunecă în jos
Crezând că poate-i de prisos
Să tot grăiască către Sus
Și să primească doar apus...

Adesea cugetarea-mi slabă
Rănită în suflarea ei firavă
Își picură din ochii ei cei mari
Lacrimile reci de rouă...

Și doar atunci când Sus privește
Și doar spre El când îndrăznește
A-I spune toată rătăcirea
Spre-a-și limpezi nedumerirea...

Ea doar atunci se poate liniști
Când numai Cerul învață a privi...