Gând

Spre Înălțimi îmi ridic
Privirea
Sperând să-mi potolesc
Nedumerirea,
Ce se naște în al meu suflet
Când stau și cuget...
Că totul merge înapoi
Că nu mai e nimic spre bine
Pentru noi...
Dar gândul meu înșelător
Spre rău e lesne lucrător
Și iată că de Sus ajunge
O șoaptă blândă
Ce răspunde
Nedumeririi mele
„Spre Cerul dinlăuntru
Să privești
Când ești cuprins
De gânduri nebunești!”