Ca o dulceață minunată de psalm, dragostea lui Dumnezeu ne împresoară. Ca o cântare îmbalsămată, de peste tot bucuria vieții ne înfășoară. Și inimile noastre însetoșate sorb din adânca înfiorare, ca peștii în apele afundate, muzica binecuvântării Sale. (Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)
A mai trecut un an si tu esti tot departe A mai venit o zi dar este inca noapte O alta iarna s-a asternut pe glie Dar eu...astept de la Cuvant ''sa fie''
Privind spre zarile-nghetate Astept ca sentimentele-ntrupate Sa fie-atinse de a mea mana Mai inainte de a ma-ntoarce in tarana
Dar oare ce-ai vrea Tu sa cautam Pacate intru care sa ne ingropam? Si-atunci un gand se-aseaza lin in mine Cand toata-a mea nadejde o-ndrept spre Tine...
Adesea sufletu-mi zâmbește în lumina Și cu adânca multumită Ți se-nchină Si este pace-n casa lui atunci Caci e ferit de relele naluci
Dar cand dintru ascuns umbre se ridica Se sperie, si plange cu amar de frica Caci sunetele de neiubire ii slabesc Puterea si elanul sufletesc
Si unde sa se ascunda el in acea clipa Caci lumea-o simte rece, ne-mblanzita El nu mai poate respira si striga Ca Cineva sa il salveze din ispita
Si cine sa-l auda parca nu mai este Se simte-nsigurat...dar far' de veste Dintru adancul sau neimpacat Aude un Cuvant ce-L simte-apropiat
Un singur glas il poate alina Si-o singura Lumina-l poate lumina Desi e singur in lumea mult prea grea Doar El mai poate sa patrunda in lumea sa...
Caci toti sunt atata de departe Si nimeni nu-i mai poate asculta Suspinele...nenumarate Doar Sus mai poate nazui Catre o pace ce-l poate mantui.. The Prayer - ANDREA BOCELLI & CELINE DION
Șezând în inima curată Firava, sfântă, ne-ntinată Un om ce cauta lumină Un om ca noi, făcut din tină Se odihnea de greul zilei Cu dor voind sa fie Fiul milei Și mintea lui mereu în gânduri Se plimba Iar sufletul dorind a-l adăpa Adesea Sus spre Cer privea Deși în fiecare clipă Știa că inima îi bate-n piept Simțea că-n viața lui nu e prezent Și totuși el năzuia să afle taine Ce nu pot fi cuprinse Dar, într-o zi, un gând întrebător De mintea lui se prinse „Dar cine sunt? Și care este a mea chemare? Căci toți ma văd un om prea mare Iar eu ma simt legat de tare Și Tu...Tu Cel ce mă îmbrățișezi În taină fără de-ncetare Tu, Doamne, Cine ești? Să fii iubire? să fii iertare? Ești Tu lumina ce-n veci nu moare? Ești zâmbet și ești viață? Cine ești...Tu...Doamne?
Spre lăsarea serii, adică în ceasul în care lumina se amestecă cu întunericul, sufletele căutătoare de Dumnezeu pornesc spre locul de întâlnire. O cameră pe care sunt pictate Chipuri și Asemănări învăluite de o lumină curată, lină, discretă. Ei sau ele stau de veghe înconjurând cu iubirea lor pereții Bisericii...De la strană se aud încet vocile monahilor care și-au dedicat existența lui Dumnezeu...ce frumos!ce tainic!nu găsesc cuvintele care să-mi explice ce simt fiind într-o asemenea încăpere...Mă gândesc la curajul monahilor...să lași tot ce ai și tot ce ești pentru El...iar eu...eu încă sunt la linia de start...Îmi adun gândurile umblătoare și mă apropii...în încăperea aceasta minunată nu suntem, afară de monahi,decât trei sau patru persoane...În această liniște profundă îmi aud gândurile cum pășesc prin minte, de colo colo, aud sunetul sângelui care îmi curge prin vene, aud cum inima bate...de dor, de bucurie, de neputință, de...lipsă dar și de bucuria de a fi acolo...și mai mult decât atât o aud cum îmi șoptește tainic un Cuvânt ce dezleagă izvorul lacrimilor tocmai din adânc... Inima mi-a șoptit că...nu, nu pot să spun ce mi-a șoptit pentru am promis că voi păstra atât cât voi putea taina ei...Ce minune...în liniștea înserării, la ceas de toamnă târzie am început să aud cum delicat inima șoptește taine...
Să ierți...înseamnă a iubi adânc Și să iubești înseamnă a ierta profund... Să ierți îți cere a fi un cuget preasmerit Și-un suflet tare...de vremuri ne-ndoit
Să ierți...ce taină sfântă Se ascunde înăuntru? Și ce lumini de dor curat Se vad in omul ce Te doreste ne`ncetat?
Ce taină oare se ascunde în iertare? Ce poți să faci atunci când „tu” te doare? Și cum să ierți când ești cuprins de tare Ce te supun...și te îndeamnă spre neiertare?
Și câtă pace se revarsă prin iertare? Și oare cum e ruga în inima curată Ferită de păcate și ne`ntinată De neputința de a iubi, de neiertare?
A mai trecut un an si tu esti tot departe
