Ar vrea să șadă pe un nor
Iar gândul către jos coboară
Lovit fiind de dor...
Și dorul către Sus pornește
Știind ca-acolo Sus primește
Un nor curat și alb din zâmbet
Ce se topește-n cuget...
Și cugetul se uită-n zare
Și se întreabă oare care
Este dorința spre urcare
Din tot ce se naște-n mine...
Și eu simt dorul cum ma prinde
Și-aș vrea să-l să plece...
Dar și mai tare mă cuprinde
Căci lumea i se pare mult prea rece...
Și-l las să fie pururi lângă mine
Căci el și eu zburăm spre Tine...
Și se întreabă oare care
Este dorința spre urcare
Din tot ce se naște-n mine...
Și eu simt dorul cum ma prinde
Și-aș vrea să-l să plece...
Dar și mai tare mă cuprinde
Căci lumea i se pare mult prea rece...
Și-l las să fie pururi lângă mine
Căci el și eu zburăm spre Tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu