
Ținut de maica mea în brate
Aș vrea să am iar chipul cel blajin
Ce înnoda neîncetat speranțe
Copilaria pură eu cat s-o regăsesc
Să las preamultele grijiri ce mă mâhnesc
Să fiu din nou acel gând curat
Ce dintru-nceput în mintea Lui a stat...
Copilule smerit din al meu suflet
Ridică-te degrab’ și îmi zâmbește
Revino iar întru al meu cuget
Și inima îmi potolește
Copilule frumos din mine
Alunga-n depărtare amarele suspine
Și-nvată-mă din nou ca să iubesc
Adâncul cel adânc să împlinesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu