Adâncul din...adânc...

În lumea asta mare
Mă odihnesc în așteptare
Tu..ești în umbra mea...dar eu
Mă îndoiesc ... mereu.

Și vreau să fug, să nu-mi mai fie dor
Si vreau sa scap de-al meu fior
Ce inima-mi cutremura neincetat
Si mintea …ce ganduri multe a umblat

Ma simt stingher , de fratii mei uitat
Ma simt un las, ce repede a renuntat
A mai lupta, si- a mai spera

Si vad naluci ce se inalta langa mine
Si le aud cumplitele suspine
Si vocile lor tremurande
Ce vor cumplit sa ma scufunde…

Si totusi acolo... in adancul cel adanc
E o lumina si o iubire ce ma patrund
Este-un indemn spre cele ‘nalte
E o putere…ce ma ajuta…
Sa merg…tot mai departe.