Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

sâmbătă, 17 iulie 2010

Când sufletul plânge

Evenimentul recent al morții Mădălinei Manole în mod cert a răscolit multe suflete...de ce? poate nu pentru artista Mădălina Manole ci pentru omul din ea. E cutremurător când un om ajunge în pragul disperării la modul la care să-și pună capăt zilelor...Câți dintre noi nu am trecut prin crize existențiale? Câți nu ne-am frânt aripile în zbor? De câte ori sufletele noastre nu au plâns cu amar pentru visele zdrobite, pentru spatele întors? De câte ori nu ne-am simțit sufletele goale? Inimile noastre nu pot decât să plângă în acele clipe, neștiute de nimeni...numai de Dumnezeu! Dar pentru noi, creștinii, acest tragism existențial are vindecare. Unde? Nu la oameni ci la DUMNEZEU. El este scăparea noastră. Părintele Arsenie Papacioc spune că „În creștinism nu există nu se poate. Cu Hristos toate sunt cu putință!” ȘI SUNT! Când sufletele noastre plâng să ne îndreptăm privirile spre Cer! Chiar dacă suntem dezamăgiți de indiferența celor din jur, chiar dacă suntem neîmpliniți sentimental, profesional, chiar dacă dorul ne secătuiește inima, chiar dacă toate astea și mai multe decât atât să nu uităm că sensul vieții noastre este mai înalt, să nu uităm că pentru suferința noastră mai decât suferim noi suferă Dumnezeu, alături de noi plânge și El. Sensul vieții noastre este comuniunea cu El și cu toții oamenii, implicit! Dacă vom putea să ne asumăm acest gând, al căutării Lui viața noastră se va transfigura, va căpăta altă valoare...
Grăiesc prin aceste rânduri pentru mine și pentru tine, iubite frate! Mai presus de toate: carieră, familie, iubit, iubită, succes trebuie să punem iubirea pentru Dumnezeu. Și trebuie nu pentru că este obligatoriu ci pentru că așa ne vom simți împăcați cu noi înșine, ne vom accepta așa cum suntem, ne vom înțelege rostul vieții!

Un comentariu:

  1. intradevar, insa indiferenta si ignoranta noastra a oamenilor, mandria si increderea deplina in fortele proprii ne fac sa nu vedem ca in Hristos si prin Hristos putem birui orce incercare oricare ar fi dificultatea si greutatea ei pentru suflet. spun unii ca ei pot sa mute si muntii asa sunt de puternici, da asa e pot, dar cu credinta, pentru ca Mantuitorul spune ca de am avea credinta cat un graunte de mustar am muta si muntii. asa si cu cei care se sinucid, nu au atata credinta incat sa rezolve problemele.se cred in ei iar cand vad cat sunt de neputinciosii, cedeaza pentru ca nu au credinta. e trist ce s-a intamplat cu madalina manole care ne inlacrima in ziua, cand ar fi implinit varsta de 43 de ani, cu un gest pe care doar ea stie de ce la facut, gest care este total nepotrivit, oricare ar fi fost neimplinirile si tristetile ei.

    RăspundețiȘtergere