Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Rugăciune

În fiecare zori de zi
Și până-n miez de noapte
Adâncul meu te-ntreabă-n șoapte
Preabunul meu Stăpân de ce nu vii?
De ce nu vii ca să alungi tristețea
S-alungi singurătatea crudă
Să adunci în sufletu-mi golit de sens
Iubirea și divina-Ți frumusețe?
Mă-ntreb din când în când,
Privind spre locul cel profund
Al sufletului meu,
Preblânde și iubite Dumnezeu,
Să fie oare-n lumea asta
Un suflet cald ce inima-mi
Să înțeleagă?
De multe ori am zis că „nu”
Dar rușinat spre Chipul Tău,
Senin și blând, privind
Am auzit un tainic glas șoptind:
”Pe Mine oare cine M-a iubit
Când sus pe Cruce pironit am fost;
Când toți pe care i-am iubit
Strigau disprețuitor
„Hai, dă-te jos!
De ești Mântuitor!”
O!Doamne iartă-mi slăbiciunea!
Adu-mi în suflet iertăciunea
Și umple cu lumina și iubirea Ta
Săraca inimă a mea!

Un comentariu: