Părtași suntem multor iubiri
Una singură e implinire
Celelalte numai presimțiri
Până dăm în inima de Mire
Împodobit cu-nfățișarea Lui
Dinspre înviere răsărindă
Pe cât în lacrimile orișicui
Voi râvni iubirea să-și aprindă
Ce există să iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Să rodească-n cele care nu-s
Răsăritul ce le aparține.
(Ioan Alexandru, Iubirea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu