Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

marți, 9 octombrie 2012

Îmi este atât de dor

Îmi este atât de dor să fie soare
Să simt că paşii mei sunt pe cărare...
Îmi este atât de dor să fie ziuă
Ce naşte pace şi lumină...

Îmi este atât de dor de linul din simţire
Ce îl primeam în zilele senine
Îmi este atât de dor s-aud cum totul îmi şopteşte
''Tu rabdă cu nădeje, căci Domnul te iubeşte!''

Îmi este atât de dor ca sufletele să fie împreună
Să se dezbrace de greaua lor ţărână...
Îmi este atât de dor să văd doar Chipuri luminate
În dragoste şi bucurie să fie-nveşmântate...

Îmi este atât de dor să fiu cumva departe
Departe de gândurile-ntinate...
Îmi este atât dor să fiu în lumea-n care
Nu este ură ci Sfântă unitate....

Îmi este atât de dor de ceea ce n-am fost vreodată...
Spre Domnul milei...adânc să fiu plecată...
Îmi este atât dor să simt cum gheaţa 
Din mine... se topeşte...
Şi pacea şi lumina întru adâncuri 
Treptat se-nveşniceşte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu