Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

miercuri, 24 octombrie 2012

Aş vrea...

As ca ochii sa ii pot ridica...
As vrea sa pot a nu ma intrista...
Cand vorbele desarte inima-mi strapung...
Si-o fac sa sangereze pana-n strafundul
Cel tainic din adanc...

Aş vrea să pot zambi în orice-mprejurare
Chiar şi atunci când sunt
În suferinţa cea mai mare...

Aş vrea să ştiu, să văd, pe unde-i drumul meu
Cine-i cărarea spre Sfântul Dumnezeu..
Deşi atât de tulbure e lumea în care vieţuim
Şi nu ne dă răgaz spre El să mai privim...

Aş vrea să pot din suflet să primesc
Cele ce Sus în taină
Cu gând curat din veci se întocmesc...

Aş vrea să schimb în mine ce e rău
Să fiu un om cu Chipul neîntinat
De vanitate sau oricare păcat...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu