Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

duminică, 24 octombrie 2010

Despre sens

Orice ființă care există și este are un sens...cu siguranță. Fiecare întâmplare care apare în viața noastră are cu siguranță un sens. Nu există rugăciune pe care Dumnezeu să nu o audă...cu siguranță. Deși de multe ori omul se întreabă pentru ce El, Cel ce este Bunătatea Desăvârșită, Ipostasul Iubirii, Însăși Iubirea plenară, nu răspunde degrabă întrebărilor noastre, totuși are și tăcerea Lui un sens...care? Oare de ce Domnul lasă sufletul să strige spre El ca și cum nu ar vrea să-l audă? Cu siguranță este și aici un sens...Citeam nu demult că adesea Dumnezeu îl pregătește pe om o vreme mai îndelungată pentru o anumită „misiune”...Poate că tăcerea Lui este „dospirea” sufletului pentru ceea ce urmează să se întâmple și să trăiască ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu