Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

sâmbătă, 5 iunie 2010

Aflare

Când iarna-n gând mi se pogoară,
Când toamna-n inimă mi se strecoară,
Când mintea toată nu mai poate,
Spre ceruri drumul a-l străbate.

Când vreau să văd și nu mai pot,
Când nu mai sunt și vreau ca tot,
Ce este-n lume să se plece,
Naintea inimii mele rece.

Atuncea simt cum vara lină,
Cum primăvara coboară a sa lumină
În gândurile mele toate,
În simțirile înnegurate.

Și drumul e de-acum ușor
Și pot să vreau și pot să zbor
Spre înălțimile înalte
Spre zările îndepărtate.

Și inima mi se-nflăcărează
Și ochii nu se mai-ntristează
Și ard de bucurie sfântă
Și aud cum toate cântă

O slavă nemaicunoscută
O rugă nemaiauzită.
Și aud natura cum șoptește
Că slava sfântă se zărește,

Că Domnul Sfânt a pogorât
Aici, acum pe-acest pământ
Că să mă ridice din cădere
Ca să-mi alunge orice părere

Că El m-ar fi lăsat pe drum
Că m-a uitat; și-oricum
Înceata șoaptă îmi trezește
O amintire dulce ce mă ferește

De indoiala următoare
Ce-ar vrea ca-n suflet să coboare.
Și știu de-acum și-n veșnicie
Că dragostea Lui cu noi are să fie!



Asculta mai multe audio Muzica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu