Prietenie

Prieten adevarat sau de ocazie.....imi pare ca vorbeste un om trist, intristat, poate adesea ''tradat''...Mereu m-am intrebat ce este, cum este o prietenie adevarata...cum ar trebui sa se comporte prietenii intre ei? Ce rol au oamenii care intra in viata noastra la un moment dat si mai apoi se retrag? Asta nu am putut pricepe niciodata: de ce intram in viata celorlalti si apoi ne retragem fara sa ne gandim ca am putea rani prin ignorarea lor? Oare e firesc sa cunoastem oameni noi, sa-i consideram prieteni o vreme si apoi sa-i uitam? Care sa fie sensul ? Marturisesc ca ma straduiesc sa-l pricep de multa vreme dar nu pot sa ajung la nici un raspuns...Pe de alta parte de ce durere atunci cand crezi ca un ''prieten'' te ''tradeaza''? Oare nu e un egoism din partea ta? Oare esti tu un prieten adevarat? Pentru ca iubirea adevarata fata de oricine nu asteapta raspuns...ea daruieste fara sa astepte iubire...Atunci poate e o iubire mai mult egoista...si tu care treci prin asta trebuie sa iei o astfel de ''tradare'' ca un exercitiu de Iubire, sa te gandesti mai intai ca ceea ce simti/patesti tu e infim pe langa ceea ce Hristos ''pateste'' zi de zi, ceas de ceas chiar din partea ta, a celui ce te plangi...

Ma mai gandesc ca poate e o nevoie de iubire, de afectiune...spunea cineva ca a cautat toata viata lui afectiunea...si a trecut prin toate religiile posibile care nu-i dadeau decat surogate...pana intr-o zi cand Hristos i-a vorbit si atunci a cunoscut ca ''Hristos este iubirea pe care a cautat-o toata viata...''
Poate intr-acolo ar trebui sa privim si noi...poate ca ne-ar fi de mare folos sa invatam sa iubim cu adevarat...atunci vom accepta si vom asuma tot ceea ce vine in viata noastra...si sa nu mai uitam niciodata ca HRISTOS A INVIAT...