De câte ori...

De câte n-am încercat să zbor
Dar aripile mi-au fost frânte...
De câte ori n-am însetat de dor
De dorul de a fi...oriunde...


De atâtea ori Tu ai făcut să crească
Alte aripi...mai mari şi mult mai fine...
Ce mă purtau în gândurile-mi line
Spre patria cerească...


De câte ori n-am adormit  visand
Că lumea o voi cuprinde-n braţe...
De câte ori nu m-am trezit plângand
Căci visele se spulberau cu toate...

De atâtea ori Tu îmi arătai
Că eşti Acela Care
Îmi poate da să gust din bucuria
Ce nu este doar visare...

De câte ori nu am crezut adânc
Că soarele eu pot să-l ţin în mână
De câte ori nu am simţit cum mă pătrund
De întristarea cea păgână...

De atâtea ori Tu noaptea
Mi-ai prefăcut-o în lumină...
M-ai învăţat să nu mai fiu doar tină
Ci să pictez pe Chip asemănarea Ta divină...