Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

vineri, 10 decembrie 2010

Mă doare

Mă doare inima cea rece
Ce vrea pe toți ca să îi plece.
Mă doare gândul cel nebun
Ce vrea să fie tot acum.

Mă doare când ajung prea sus
Și nu mai pot să fiu pătruns
De umilința sfântă
Ce inima o face blândă.

Mă doare când să aud nu pot
Cuvinte dulci ce cad de sus.
Ma doare când să mai suport
Îmi spun că e presus.

Mă doare greaua lenevire
Ce-adesea inima-mi cuprinde.
Mă doare știind că a mea fire
Nu vrea să Te iubească doar pe Tine.

Mă doare adesea și neștiind de ce
Alerg să aflu calea
De bucurie plină
Ce mă va umple de a Ta lumină...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu