Ce frumos când doi oameni se iubesc
Și împreună spre Cer privesc.
Ce frumos când de mână ei se țin
Și își aud orișice suspin.
Ce frumos când frații se ajută
Și copilașii de părinți ascultă.
Ce frumos când sunt duhovnici buni
Ce țin de datina bunilor străbuni.
Ce frumos când soarele răsare
Și nu mai e nicio-ntrebare.
Ce frumos când pe cer sunt stele
Ce dau din multa lor putere.
Ce frumos când e cu noi Preablândul
Și inima îi cântă slava.
Ce frumos când se găsește doar iubire
În sufletele noastre toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu