Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

O mână pentru Ioana


Niciodata nu am putut sta cu mainile in san in fata suferintei unui copil, Ioana este o fetita de 17 ani si care are mare nevoie de noi toti!


Ea este singurul copil la parinti, o tanara serioasa, cuminte, altruista, un copil eminent si tot timpul vesel. Si dintr-o data toata lumea ei vesela s-a prabusit odata cu diagnosticul care a venit crunt si de netagaduit.

http://ioanaspahiu.blogspot.com/2010/01/analize-medicale.html


Stiu ca nu are nici o legatura cu subiectul blogului meu insa nu puteam sa fac altfel, asa ca am decis intr-un “consiliu de administratie” urmatoarele:

Deschid in perioada 22 ianuarie- 25 februarie 2010 o licitatie pentru doua mini vacante la masa mea, in Elvetia. Mini vacanta oferita pentru doua persoane (eventual trei, 2 parinti si un copil) cu totul inclus: transport, masa, cazare.

Prima perioada este 1-6 aprilie 2010 si a doua 4 -8 iunie 2010.

Programul celor doua mini vacante mai cuprinde: o zi la Geneva, vizita bisericii romanesti de lemn, muzeului Ceasurilor, a imprejurimilor si o masa tipica elvetiana.

Licitatia porneste de la 0 iar mini vacanta va fi castigata de persoana/persoanele care vor oferi cel mai mult. Suma de bani oferita va intra in contul Ioanei.

Detaliile finale pentru acest demers ( nume, prenume , adresa si deoparte si de cealalta), vor fi discutate printr-un schimb de e-mailuri intre mine si castigatorul licitatiei; garantia castigatorului va fi biletul de avion pe care il voi trimite, imediat ce banii sunt intrati in contul deschis pentru acesta licitatie.

Nu ne dorim altceva decat sanatatea Ioanei!

Yafa

Preluat de pe yafa.unblog.fr

De ce?


Multe evenimente care se succed în viața mea, îndeosebi cele care mi se par negative și care îmi aduc o oarecare tristețe în suflet,fac să se nască în mine o întrebare: De ce? Cu siguranță că totul este cunoscut de Dumnezeu Care îngăduie să se întâmple toate acestea cu un scop..și unul bun, chiar foarte bun...Poate că cel mai rău doare nu faptul în sine ci propria-mi slăbiciune de a primi cu iubire și deschidere tot ce mi se dă...Poate că ar trebui să învăț ceva din toate astea...și sper să vreau să învăț și sper să le primesc...Poate că mai de folos ar fi primirea decât atâta interogare și introspecție...

joi, 21 ianuarie 2010

Să învăț să... trăiesc...


De o vreme privesc cu bucurie și interes anumiți oameni care ... trăiesc. Mă uit de asemeni și la mine care încă ... nu trăiesc. Paradoxal...deși funcțiile vitale merg bine totuși parcă nu trăiesc...Și mă uit la cei care respiră, care pășesc, care vorbesc, care privesc...dar nu oricum ci în Duhul Domnului...și îi simt că ... trăiesc. Simt cum vibrează,prin vocea lor, prezența Lui. Simt privirea care dezvăluie o taină...a întâlnirii intime cu El. Nu o afirmă ei...nici nu e nevoie de cuvinte...Și rămân uimită...e acea uimire care te face să plângi dar să te și bucuri în același timp...și care te ...”activează”...Așa că imi doresc și vreau să învăț să respir, să privesc, să pășesc, să ating, să vorbesc, să ascult...să învăț să trăiesc... Cum voi învăța? Nu știu...Luminează-mă Tu, Doamne!

marți, 19 ianuarie 2010

Suflete înghețate


Cad...mă ridic...cad....mă ridic ...și tot așa...și parcă uneori resimt o oboseală...mă bucur...dar de multe ori simt dezamăgire...pentru că întâlnesc atâtea suflete înghețate...plâng pentru că unii frați Te resping...și atunci parcă mă doare...cu atât mai mult pe Tine...și mă întreb: De ce? Te-am așezat în mâinile mele și Te-am întins, ca Dar, însă am primit un răspuns sec și o privire...”sătulă”...”Mda...am văzut..”...cu alte cuvinte un crunt ”Nu mă interesează!”de ce?...Oare de ce refuzăm pe Singurul Care ne iubește?...De multe ori...m-aș așeza...cum , unde, ...nu știu...pur și simplu să mă rog, să plâng, să mă rog...Unde o fi dispărut credința?iubirea? deschiderea...cu siguranță că este și aici o taină, un sens, o logică...sau supralogică...Dar până să ajung acolo...sufletul meu plânge...pentru că o dată cu încălzirea...globală...inimile noastre se răcesc...îngheață...

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Rugăciune

În fiecare zori de zi
Și până-n miez de noapte
Adâncul meu te-ntreabă-n șoapte
Preabunul meu Stăpân de ce nu vii?
De ce nu vii ca să alungi tristețea
S-alungi singurătatea crudă
Să adunci în sufletu-mi golit de sens
Iubirea și divina-Ți frumusețe?
Mă-ntreb din când în când,
Privind spre locul cel profund
Al sufletului meu,
Preblânde și iubite Dumnezeu,
Să fie oare-n lumea asta
Un suflet cald ce inima-mi
Să înțeleagă?
De multe ori am zis că „nu”
Dar rușinat spre Chipul Tău,
Senin și blând, privind
Am auzit un tainic glas șoptind:
”Pe Mine oare cine M-a iubit
Când sus pe Cruce pironit am fost;
Când toți pe care i-am iubit
Strigau disprețuitor
„Hai, dă-te jos!
De ești Mântuitor!”
O!Doamne iartă-mi slăbiciunea!
Adu-mi în suflet iertăciunea
Și umple cu lumina și iubirea Ta
Săraca inimă a mea!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Sens



Cum să descoperi sensul și să știi că acela este?

vineri, 1 ianuarie 2010

Tăcere și liniștire

Cuvintele dispar atunci când învățăm să ne rugăm cu adevărat pentru că în fața lui Dumnezeu toate devin tăcere și liniștire. Și am impresia că rugăciunea de slavă este cea mai potrivită formă de adresare lui Dumnezeu...în rest...tăcere...