Rugăciune

În fiecare zori de zi
Și până-n miez de noapte
Adâncul meu te-ntreabă-n șoapte
Preabunul meu Stăpân de ce nu vii?
De ce nu vii ca să alungi tristețea
S-alungi singurătatea crudă
Să adunci în sufletu-mi golit de sens
Iubirea și divina-Ți frumusețe?
Mă-ntreb din când în când,
Privind spre locul cel profund
Al sufletului meu,
Preblânde și iubite Dumnezeu,
Să fie oare-n lumea asta
Un suflet cald ce inima-mi
Să înțeleagă?
De multe ori am zis că „nu”
Dar rușinat spre Chipul Tău,
Senin și blând, privind
Am auzit un tainic glas șoptind:
”Pe Mine oare cine M-a iubit
Când sus pe Cruce pironit am fost;
Când toți pe care i-am iubit
Strigau disprețuitor
„Hai, dă-te jos!
De ești Mântuitor!”
O!Doamne iartă-mi slăbiciunea!
Adu-mi în suflet iertăciunea
Și umple cu lumina și iubirea Ta
Săraca inimă a mea!