De ce?

Multe evenimente care se succed în viața mea, îndeosebi cele care mi se par negative și care îmi aduc o oarecare tristețe în suflet,fac să se nască în mine o întrebare: De ce? Cu siguranță că totul este cunoscut de Dumnezeu Care îngăduie să se întâmple toate acestea cu un scop..și unul bun, chiar foarte bun...Poate că cel mai rău doare nu faptul în sine ci propria-mi slăbiciune de a primi cu iubire și deschidere tot ce mi se dă...Poate că ar trebui să învăț ceva din toate astea...și sper să vreau să învăț și sper să le primesc...Poate că mai de folos ar fi primirea decât atâta interogare și introspecție...

Să învăț să... trăiesc...

De o vreme privesc cu bucurie și interes anumiți oameni care ... trăiesc. Mă uit de asemeni și la mine care încă ... nu trăiesc. Paradoxal...deși funcțiile vitale merg bine totuși parcă nu trăiesc...Și mă uit la cei care respiră, care pășesc, care vorbesc, care privesc...dar nu oricum ci în Duhul Domnului...și îi simt că ... trăiesc. Simt cum vibrează,prin vocea lor, prezența Lui. Simt privirea care dezvăluie o taină...a întâlnirii intime cu El. Nu o afirmă ei...nici nu e nevoie de cuvinte...Și rămân uimită...e acea uimire care te face să plângi dar să te și bucuri în același timp...și care te ...”activează”...Așa că imi doresc și vreau să învăț să respir, să privesc, să pășesc, să ating, să vorbesc, să ascult...să învăț să trăiesc... Cum voi învăța? Nu știu...Luminează-mă Tu, Doamne!