Flori de tei

În parcul cu băcunțe goale
Ce-au obosit de lunga așteptare
Se simte coborând din zare
Mireasma tare
A forilor de tei.

Și ploaia rece
A timpului de vară
Topește în căderea-i lină
Neliniștitoarea îndoială.

Cu fiecare picătură
Înaltul Cer suspină
Căci inima de necredință plină
Îndurerează a Sa odihnă.

El vrea ca sufletul să ia aminte

Nu în zadar să se frământe
Să vadă împrejurul lui
Parfumul și lumina
Din florile de tei.

Tu, suflet cald
Răcit de vremi..
Și de loviri adânc îndurerat
Privește către florile de tei
Ce-ascund adânca taină
A sfintei liniștirii...

Trei povestioare de suflet folositoare

Dragostea nu o vezi cu ochii trupului ci ai sufletului!
Liniștea sufletească




Trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduiește pe toate. Știe Dumnezeu ce e mai bine Încrederea



Bunătatea naște bunătate. Oriunde și oricând poți face numai bine. De tine depinde.
Despre bunătate

Tăcere și liniștire

Cuvintele dispar atunci când învățăm să ne rugăm cu adevărat pentru că în fața lui Dumnezeu toate devin tăcere și liniștire. Și am impresia că rugăciunea de slavă este cea mai potrivită formă de adresare lui Dumnezeu...în rest...tăcere...