Urâciunea pustiirii

„Și când veți vedea urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt...”
Cutremurătoare cuvinte...dar atât de adevărate. Sufletele noastre, locul sfânt al întâlnirii cu Dumnezeu, sunt din ce in ce mai pustiite...Mare adevăr a grăit Ecclesiastul că „toate sunt deșertăciune”...

(Sursa foto: orthphoto.net)

Susțin Radio SIMBOL-o punte între pământ și cer

Cu ceva vreme în urmă a apărut, din inițiativa și dorința unor tineri ortodocși de a promova valorile autentice românești și ortodoxe deopotrivă în special în această țară binecuvântată de Dumnezeu, un Radio Ortodox Online. Poate sună a șablon, poate sună „prăfuit” dar România chiar este binecuvântată prin credința creștină primită chiar de la Sfinții Apostoli(Andrei și Filip), prin bisericile și mănăstirile ridicate ca mărturie a sufletului românesc, prin domnitorii care au sprijinit Ortodoxia nu doar românească ci din întreaga creștinătate prin donațiile către Țara Sfântă, către Sfântul Munte Athos. Domnitorii români, prin tăria credinței ortodoxe adânc înrădăcinată în inimile lor, au oprit năvălirea păgână a turcilor și datorită și acestor domnitori Europa mai este creștină azi. Tocmai de aceea acest Radio a dorit repunerea, atât cât i-a fost cu putință, tânărului român în firea lui. Un tânăr azi nu-și mai poate găsi reperele ființei sale lăuntrice pentru că lumea consumistă și abstractizată de azi și-a pierdut Simbolurile, adică profunzimea existenței. Radio Simbol, prin temele abordate( mă refer la rubrici) - citirea Psaltirii, lecturi din Pateric, Acatiste către Sfinți, Pildele pentru copii,acestea fiind doar începutul, a încercat să regăsească aceste Simboluri.
Aflând, poate neîntâmplător, de existența acestui Radio și având dorința veche de a mă alătura unui Radio ortodox sau presei ortodoxe și aflând și multă deschidere din partea inițiatorilor acestui proiect, am dorit foarte mult să dau o mână de ajutor.Și am fost primită cu multă deschidere, lucru care mi se pare deosebit de important în contextul în care există tendința, la nivel universal, de închidere în autosuficiență.
Din nefericire banul dictează societatea actuală încât nimic nu poate fi făcut fără să te lovești de aspectul finaciar. Radio SIMBOL a trebuit din cauza acestui aspect să-și întrerupă activitatea pe o perioadă nedeterminată.
Tocmai de aceea, având totală încredere în iubirea lui Dumnezeu și în faptul că la vreme potrivită El scoate în cale persoanele potrivite pentru a ne ridica din impas
( și asta o spun dintr-o întâmplare foarte personală, nu ca să-mi etalez credința și pioșenia) propun să susținem acest proiect.
Pentru cei care pot ajuta Radio Simbol să „rămână în existență” nu pentru sine sau pentru cei implicați în proiect, ci pentru cei care au nevoie de un astfel de sprijin sufletesc, am sa las niște date de contact:
radiosimbol@gmail.com
radu_cristina91@yahoo.com
Vă mulțumim tuturor celor care veți citi acest anunț, tuturor celor care puteți ajuta,chiar și cu rugăciunea!
Dumnezeu să răsplătească fiecăruia, chiar și gândul cel bun!

Baba și intelectualul- între simplitate și elitism

Privesc cu multă admirație băbuțele care vin la biserică. Nu mă refer la cucoanele „credincioase” trecute de o vârstă ci la acele bătrânele simple, de la țară, cu care mă întâlnesc în fiece duminică în care mă duc acasă. Portul lor e unul sărăcăcios dar curat. Încovoiate de ani, de greul zilei, de neputință,cu pielea îmbătrânită de muncă...dar în schimb frumusețea lor vine din altă parte: chipuri luminoase, suflete netede, voci calde...de bunică. Bătrânica aceea murdară poate de muncile câmpului, dar al cărui suflet e de un alb imaculat, trezește în mine o „invidie sfântă”, o dorință de a avea aceeași simplitate și smerenie. Bătrânica aceea care nu are decât un rând de haine pentru sărbătoare, dar îngrijite ca un odor de mare preț, mă face să vreau să las toată „eleganța” orășenească. Bătrânica aceea care merge sprijinindu-se într-un băț, nici măcar într-un baston , îmi aduce seninătate în suflet.
Pe de cealaltă parte privesc intelectualul, i-aș zice „de carton” adică acel intelectual contrafăcut, sau modelat după „ismele” contemporaneității darwinizate. Nu sunt de părere că știința, cultura fac rău sufletului, din contră sunt o persoană căreia îi place studiul. Dar cred că nu trebuie sa ne facem din acestea ocazii de îndepărtare de ceilalți socotindu-ne superiori, căci tot ce avem ne este dăruit. Mulți dintre intelectuali se închid în autosuficiență considerând că ceea ce sunt ei, niște elite, nu este compatibil cu credința, cu Biserica. Și cum observa un părinte drag tendința zilelor noastre este de a creea elite uitând să mai creștem Oameni. Dar niște elite fără Viață. Nimic nu face Viu Omul decât singur Hristos și Biserica Sa.
Petre Țuțea spunea ceva foarte frumos în sensul celor scrise mai sus, citat un care voi încheia în loc de concluzii „O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.”

În chipul Crucii

Crucea...în vremurile cele mai îndepărtate un obiect de tortură...cei mai mari răufăcători erau pedepsiți prin ”spâzurare” pe cruce pentru ca păcatul, vina, să le fie vădită. Azi...crucea, prin jerfa Mântuitorului, este o armă asupra diavolului. Prin cruce, „semnul vieții” ne-a venit izbăvirea și împăcarea. Dar ce este crucea? Este semn al iubirii, al biruinței, căci iubirea înseamnă biruință, al vieții, căci ea din iubire, a făcut să izvorască din ea iubirea. Omul însuși este o cruce în clipa în care arată iubire față de aproapele său...prin gestul simplu al îmbrățișării. Hristos Își dă sufletul pe cruce în mâinile Tatălui, îmbrățișând umanitatea. Și chiar adevărat este că prin îmbrățișare iubirea față de „altul decât tine” crește iar iubirea aduce după sine și bucuria. Fiecare dintre noi „avem o cruce de dus”, unii o crucea mai grea, alții una mai ușoară după puterea sădită în inimi de Stăpânul. Asumarea Crucii fără cârtire naște smerenia, iubirea și bucuria.
Crucea...pecetluire a omului de către Domnul...
Crucea...scară la cer a sufletului smerit...
Crucea...simplitate...
Crucea...teologhisire...
Crucea...iubire...
Crucea...deschidere spre infinit...
Crucea...Viață veșnică...
Crucea...Hristos, un „tu”, un „eu”, „noi”, comuniune...
Crucea...mântuire...

Asculta mai multe audio Evenimente

???

Pe zi ce trece realizez că nu știu nimic despre....nimic, de fapt că nu cunosc nimic...Încep să-mi dau seama că, deși am o părere mult prea bună despre mine, aceasta nu se fundamentează pe nimic, pe absolut nimic. Adesea ne creem idei despre ce ar fi viața, despre cine suntem noi...Dacă trecem cumva și mai des pe la biserică și dacă am mai acumulat și ceva cunoștințe teologice...deja avem impresia că știm totul( vorbesc despre persoana care scrie, că despre ceilalți nu mă pot da cu părerea). Și ascultând un pic mai atent slujbele specifice Marelui Post realizez că de multe ori nu putem atinge Adevărul.Și cu toate că suntem familiarizați cu slujbele, cu învățăturile sfinte,cu Dumnezeiască Împărtășanie, ne apar următoarele întrebări: Cine este Mântuitorul Iisus Hristos?, ce înseamnă ”a trăi”?, ce este viața, existența?cum ar trebui să trăim? ce înseamnă a fi om? cum este smerenia? ce este dragostea? cum se iubește? ce presupune a fi credincios? cum se cade a privi toate? ce este rugăciunea? cum se leaga toate evenimentele din viața noastră?ce este în esența ei vocația? ce este monahismul? ce înseamnă căsătoria? ce este viața veșnică?
Răspunsuri la aceste întrebări se găsesc în număr foarte mare...dar nimic nu convinge precum Cuvântul viu...trăit...
Cred că ceea ce ne lipsește este, cum spunea parintele Rafail într-un cuvânt al său, smerenia și o inimă gata să-L urmeze pe Hristos. Având o astfel de inimă cred că răspunsurile vor curge lin unul după celălalt, aducând în suflete firescul, pacea, smerenia, iubirea, bucuria, viața...

Bolire

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, vindecă-mă!

Mesaj...altul

Ți-am promis că nu mă voi mai gândi la tine, la când ai să ajungi, la cum va fi...Ar părea că nu mă țin de cuvânt prin acest mesaj pe care ți-l trimit special ție. Încă nu te cunosc dar poate că aceste rânduri vor ajunge (ne)întâmplător la tine. Nu m-am mai gândit...alte griji îmi ocupă mintea ( deși aș vrea să mă umple un alt gând...poate într-o zi va fi și acela).M-am uitat pe cer ( cel dinlăuntrul meu) și am văzut că steluța de care ziceam că a răsărit e încă acolo...parcă m-ar veghea...e foarte gingașă...știu că Doamne va avea grijă să alăture și să facă într-o zi, din cele două cărări ale mântuirii, a ta și a mea, una singură. Și dacă nu va fi așa...te rog sa nu fi trist, voi încerca să nu fiu nici eu...Hristos, Iubirea singură sinceră total, va umple golurile din inimile nostre. Să Îl ai pe El mereu cu tine...știu că va avea grijă de tine. Și bucuria umple inima mea gândindu-mă la clipa în care ne vom găsi într-o întâlnire mântuitoare și vom păși dincolo unde Maica Sfântă, îngerașii, Sfinții, și mai mult Hristos- Domnul vor fi veșnic, veșnic, ....cu noi. Gândindu-mă așa, la întâlnirea cu Ei, știu că orice jertfă pe care am putea să o facem e mult prea mică pentru răsplată ( nu știu dacă pot să o numesc așa dar acum nu am alt cuvânt la îndemână).
Iartă-mă...am simțit numai că aș vrea să știi astea( poate nu vor ajunge la tine aceste rânduri dar le vei auzi altfel).
Să ai un post cu mult folos, cu multă rugăciune, căință iar la final să primești bucuria și lumina Învierii!
Doamne ajută!

Asculta mai multe audio Muzica