Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

Se afișează postările cu eticheta el. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta el. Afișați toate postările

joi, 25 noiembrie 2010

Poveste

Un chip senin,
O voce lină
O inimă ce-i
Plină de lumină...

Un suflet cald
Ce vibrează a iubire,
Un drum spre mântuire
Ce stă deschis...

Așa te-am cunoscut
Când Domnul Sfânt
Te așezat în calea
Vieții mele...



Și azi ca ieri
Și ca și mâine
Nu vor mai fi dureri
Căci fiind tu lângă mine...

Vei știi să mângâi,
Vei știi să crezi,
Vei știi să nu mai pleci,
Vei știi să fii aici...

Și tu și eu,
Și noi cu El fiind împreună,
Vom auzi acolo, Sus,
Un cânt de slavă
Pentru veșnicie...



joi, 12 august 2010

Promit

Am învățat să ne iubim frumos...Promit că nu te voi uita și dacă n-ai să fi cu mine vei exista în viața mea și-am să mă rog să-ți fie bine...Peste ani ne vom (re)găsi și vom înțelege viața cum e ea...

Asculta mai multe audio Muzica


marți, 18 mai 2010

E scris în stele


Asculta mai multe audio Muzica



Deși încă nu te (re)cunosc știu că vei veni...în curând...

vineri, 23 aprilie 2010

De vorbă cu băncuțele

Băncuțele(acelea despre care v-am povestit acum ceva vreme), văzând că mă tot plimb pe lângă ele, au început să se întrebe pentru ce le vizitez așa de des. Motiv pentru care s-au hotărât să vadă ce-i cu mine. În cele din urmă le-am dezvăluit adevărul...cum că le auzisem povestind despre „el” și „ea” și că mă interesa să aflu mai multe. Băncuțele, dragele de ele, au zâmbit către mine cu drag și mi-au spus:
- Draga noastră, pentru ce se frământă inima ta așa de tare?
- Păi...v-am spus...ca și „ea” și eu aștept un „el”!
- Și de unde știi că el nu e prezent în viața ta?
- Să fie oare adevărat? Să știți că m-am gândit la asta...deși credeam că îmi închipui.
Băncuțele priviră una către cealaltă chicotind. Mi s-a părut cam straniu...
- Pentru ce mă priviți așa?
- Draga noastră...noi am fost de multă vreme martore la asemenea frământări...privește cerul! mi-au spus. Ce vezi?
- Văd o lume pașnică, cu lumină, cu stele, cu lună...cu bucurie.
- Ai văzut steluța aceea firavă care stă mai deoparte?
- Da! E tare gingașă...deși îmi pare cam timorată...oare ce o fi pățit?
- Îi este teamă!
- Teamă? De ce?
- Îi este teamă ca stelele cele mai mari să nu o izgonească, așa că preferă să stea la margine!
- Adevărat?
- Da! Așa și unor oameni...le e teamă să iubească ca să nu fie răniți!
- Și nu au dreptate?
- Privește spre dreapta ta! Ce vezi?
- O biserică!
- Ce este deasupra bisericii?
- O cruce!
- Exact! Semnul iubirii supreme! El nu s-a temut de respingere! A iubit până la capăt!
- Și ce să înțeleg eu de aici!
- Să înțelegi că inima ta trebuie lărgită!
- Lărgită?Cum?
- Să torni în ea mai multă încredere și iubire!
- Și credeți că se va schimba ceva?
Băncuțele îmi zâmbiră senin...dar eu iarăși a trebuit să plec...
Dar înainte băncuțele mi-au spus:
- Copilă deschide ochii și vei vedea! Mântuirea e mai aproape decât ți-ai putea imagina! Și nu uita să te bucuri de fiecare om care îți iese în cale!
Tare mult m-au bucurat atunci băncuțele...Mi-am promis că le voi vizita mai des...Ele ascund o taină...taina unei aflări...

sâmbătă, 27 martie 2010

Albastru în suflet


În sufletu-mi adesea-ntunecat
De suferințe și păcat
Tu vei veni
Ca să alini
Durerea, ce lipsa ta
A provocat...

În noaptea dinlăuntrul meu
Zăresc o rază de lumină
Și simt că în curând
E vremea ca să vină
Și soarele atât de așteptat.

Și știu c-atunci când vei veni
Pe cerul sufletului meu va fi
Lumină și albastru pur
Căci tu și El veți fi
Bucuria mea
Și sensul meu de-a exista...

miercuri, 3 martie 2010

Mesaj...altul


Ți-am promis că nu mă voi mai gândi la tine, la când ai să ajungi, la cum va fi...Ar părea că nu mă țin de cuvânt prin acest mesaj pe care ți-l trimit special ție. Încă nu te cunosc dar poate că aceste rânduri vor ajunge (ne)întâmplător la tine. Nu m-am mai gândit...alte griji îmi ocupă mintea ( deși aș vrea să mă umple un alt gând...poate într-o zi va fi și acela).M-am uitat pe cer ( cel dinlăuntrul meu) și am văzut că steluța de care ziceam că a răsărit e încă acolo...parcă m-ar veghea...e foarte gingașă...știu că Doamne va avea grijă să alăture și să facă într-o zi, din cele două cărări ale mântuirii, a ta și a mea, una singură. Și dacă nu va fi așa...te rog sa nu fi trist, voi încerca să nu fiu nici eu...Hristos, Iubirea singură sinceră total, va umple golurile din inimile nostre. Să Îl ai pe El mereu cu tine...știu că va avea grijă de tine. Și bucuria umple inima mea gândindu-mă la clipa în care ne vom găsi într-o întâlnire mântuitoare și vom păși dincolo unde Maica Sfântă, îngerașii, Sfinții, și mai mult Hristos- Domnul vor fi veșnic, veșnic, ....cu noi. Gândindu-mă așa, la întâlnirea cu Ei, știu că orice jertfă pe care am putea să o facem e mult prea mică pentru răsplată ( nu știu dacă pot să o numesc așa dar acum nu am alt cuvânt la îndemână).
Iartă-mă...am simțit numai că aș vrea să știi astea( poate nu vor ajunge la tine aceste rânduri dar le vei auzi altfel).
Să ai un post cu mult folos, cu multă rugăciune, căință iar la final să primești bucuria și lumina Învierii!
Doamne ajută!

Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 14 februarie 2010

Mesaj

De azi înainte nu mă voi mai gândi la tine...nu te voi uita...dar am să te las în grija Lui. Și te rog și pe tine, oriunde ai fi să faci la fel. De azi înainte să ne gândim împreună mai mult la Domnul și El se va îngriji să ne ajute să ne întâlnim într-o zi luminoasă, senină și cu soare cald și blând. Și tot El ne va ajuta să ne ridicăm atunci când ne vom împiedica pe Cale. Să ai un post ușor cu mult folos sufletesc. Rămâi cu bine! Doamne ajută!

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Amintiri din viitor



Când te-ai ivit în calea vieții mele,
Eram cu totul în intuneric
Orbită fiind de gânduri grele
Căci nu puteam să văd lumina.
De multe ori am cugetat
Că Domnul Sfânt a și uitat
Curata rugăminte
Ce către El-nălțam fierbinte,
În fiecare ceas.
Dar nu...Preabunul
Îți pregătea cărarea
O curăța de spinii
Întunecatelor patimi;
Pentru ca găsirea noastră
Să fie-nfășurată
De dragostea divină
Adâncă, caldă, lină.
Și când ți-am întâlnit privirea,
Curată și senină,
Simțit-am cum înlăuntru-mi se năștea
Un simțământ duios
Ce-mi amintea
De Cel ce-i bucuria mea.
Și când gigaș ținut-ai mâna mea
Am cunoscut că... te-am aflat...