Simfonia primăverii

Primăvara...
Glas de rândunele...
Șirag de viorele
Câmpuri înverzite
Livezi învăluite
De mireasmă cerească...

Râuri cristaline,
Sunete divine,
Făpturi înseninate
Și turme liberate
De noaptea hibernării...



Și oameni...
Oamenii înveșmântați
În iubire Sfântă,
Ce lumea o inundă
Cu ființa lor plăpândă

Și Domnul...
Domnul Care știe
Să facă bucurie
Orice-ntristare
Cu dragostea Lui
Cea mare...

Albastru în suflet

În sufletu-mi adesea-ntunecat
De suferințe și păcat
Tu vei veni
Ca să alini
Durerea, ce lipsa ta
A provocat...

În noaptea dinlăuntrul meu
Zăresc o rază de lumină
Și simt că în curând
E vremea ca să vină
Și soarele atât de așteptat.

Și știu c-atunci când vei veni
Pe cerul sufletului meu va fi
Lumină și albastru pur
Căci tu și El veți fi
Bucuria mea
Și sensul meu de-a exista...

De Crăciun

Bucurie, bucurie, la apus și răsărit,

Căci a lumii mântuire,

Iată, iată, a sosit!

Din părinți fără avere,

Într-un sat necunoscut,

Un copil sărman și gingaș,

Azi, în iesle s-a născut!

Omenirea prăznuiește,

Cântă îngerii în cor,

Iar Fecioara fericită,

Blând admiră al ei Odor.

http://www.youtube.com/watch?v=637G6m-pqTo&feature=related