Unde este scăparea noastră

Atunci când omul se află în grele încercări, vrăjmașul, pândind starea firavă a credinciosului, se năpustește asupra lui aducându-i în minte cele mai cumplite și mai urâte gânduri. Omul acesta, slăbit duhovnicește, depărtat fiind de Hristos nu mai poate desluși între propriile gânduri și cele aruncate din afară cu atâta ură. Se simte cel mai josnic dintre ființe și asta nu face decât să-l tulbure profund. Cei din jur știindu-l altfel încep a-și pune și a-i pune întrebări despre starea lui. Dar ei nu știu că îl afundă și mai mult pentru că tulburarea este pentru acest suflet și mai mare. Un astfel de om nu are nevoie în clipa aceasta de sfaturi, de teorii, de nimic ...numai de dragoste, înțelegere și rugăciune. Cine poate înțelege sufletul ca Tine? Cine poate îmbrățișa o inimă însingurată decât numai Tu? Și tot Tu îl ridici pe om din starea de paralizie duhovnicească la o minte și o inimă noi. Apoi, sufletul găsind puțină verdeață în pustia lăuntrică, odihnind la umbra Duhului se întreabă pentru ce ai îngăduit o astfel de cugetare? Îi vine un răspuns...pentru că a dat drept vrăjmașului asupra lui prin împrăștiere, prin depărtarea minții de la Tine, prin vorbirea cu gândurile! O, gândurile...de-ar tăcea...sau dacă nu am mai grăi cu ele și am grăi cu Tine. Vorbește Tu cu noi ca să nu mai auzim niciun gând al vrăjmașului!

„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!” Scăparea mea este Fiul...scăparea noastră este Fiul...

În furtuna vieții numai El ne poate conduce spre limanuri bune...

Te voi aștepta...

S-a încheiat cu ajutorul Domnului și Sfântul Post. Sper că și pentru tine a fost bine și că te-ai bucurat de slujba Sfintei Învieri. Încep să mă întreb dacă nu cumva tu nu ești decât o închipuire a minții și inimii mele atât de doritoare de împlinire și echilibru. Poate că tu chiar exiști undeva și cândva ne vom întâlni...dar nu aș vrea oricum și dacă tu ești ”el” nici tu nu vei dori sa ne găsim oricum ...ci în Domnul. Așa întâlniți în Domnul, deși poate va mai trece un timp până se va întâmpla asta, tu vei recunoaște în mine persoana care să te însoțească pe calea spre fericire, adică spre comuniunea cu El iar eu voi recunoaște în tine același lucru. Așa întâlniți în Domnul iubirea va fi una curată,jertfelnică, izvorâtă din sinceritate, din iubirea de Domnul, va fi o iubire trainică...veșnică. M-aș bucura dacă aceste rânduri ar ajunge la tine și mai mult dacă te-ai regăsi și tu în aceste cuvinte. Eu am să te aștept. Cu ajutorul Domnului nu mă voi grăbi să te caut printre „ei”. Tu ești singurul care va putea să mă apropie de El așa cum voi fi și eu pentru tine. Să nu uiți să te rogi, să-i spui Domnului ce te doare, poate chiar și lipsa mea...am să-i spun și eu. M-aș bucura enorm ca întâlnirea noastră să fie rod al rugăciunii...Și până să ne întâlnim și recunoaștem concret ne vom întâni în rugăciune...în Domnul! Milostivul și Bunul Dumnezeu să te păzească de tot răul!

Rugăciune

Doamne, Cel bun și mult-milostiv, Care cunoști adâncurile inimilor noastre, Care știi dorirea și nevoia fiecărui suflet, Care iubești întreaga ta făptură, dar mai presus pe omul pentru care ai luat și trup omenesc, auzi rugăciunea noastră pe care cu umiliță o ridicăm spre tine. Luminează-ne mintea ca să cunoaștem și să pricepem voia Ta cea sfânta cu noi , învață-ne să trăim în Duhul Tău Cel Sfânt, ca să plăcem ție și nu lumii, arată-ne prin harul Tău cum să ne purtăm unii față de ceilalți, așa încât să nu rănim pe nimeni prin cuvânt sau faptă, dăruiește-ne duhul împăcării pe care să-l revărsăm peste frații noștri aflați în tulburare, povățuiește-ne pe Cale,să nu ne abatem pe drumuri străine Bisericii Tale sfinte ca astfel să fim lispiți de harul și iubirea Ta. Doamne, bucuria vieții noastre și dorirea sufletelor nostre, învată-ne smerenia și iubirea Ta, cum să sporim în virtute și cum să voim a face mai mult binele decât răul. Privește, Doamne, spre sufletele slăbite de păcat și întărește-le cum numai Tu singur știi, spre cei bolnavi revarsă milostivirea Ta, pentru ca să înteleagă rostul suferinței și să slăvească numele Tău Cel sfânt, aducând vindecarea în trupurile și sufletele lor. Celor întristați dăruiște-le, Bunule, să guste adevărata bucurie, aceea a prezenței Tale liniștitoare. Celor tineri și copiilor insuflă-le duhul curăției și al înțelepciunii ferindu-i de cursele vrăjmașului pierzător de suflete. Pe cei adormiți, știuți și neștiuți, cu pace sau în tulburare după nesfârșita Ta iubire judecă. Iar nouă, păcătoșilor , iartă-ne indrăzneala, căci nici o faptă nu ne îndreptățește a grăi cu cerere către Tine. Așa, primește-ne pe noi, care cu umilițăm cădem înaintea Ta, primind și mulțumirea pentru iubirea și binefacerile revărsate neîncetat spre noi ca să Te slăvim cu dor sfânt și bucurie neîncetată, pe Tine Dumnezeul Cel Unul în Ființă, pe Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
(De la Anonim)