Aștept...să vii

Deși de mult aștept să vii
Deși credeam că n-ai să fii
Vreodată lângă mine
Am să privesc cu bucurie
Spre ziua care vine
Căci este-un mare dar!
Am auzit adeseori: „Răbdare!”
Dar ochii mei înlăcrimați
Priveau spre Soare
Știind că de acolo ai să vii!
Și lacrimile egoiste
Hrănite cu multe neputințe
Curgeau șiroi...
Mă cuprindea și întristarea
Născută din multa-mpătimire
Dar știu că Îndurarea
A nostrului Stăpân
Va așeza în viață
Frumoasa întâlnire!


Asculta mai multe audio Muzica

Te voi aștepta...

S-a încheiat cu ajutorul Domnului și Sfântul Post. Sper că și pentru tine a fost bine și că te-ai bucurat de slujba Sfintei Învieri. Încep să mă întreb dacă nu cumva tu nu ești decât o închipuire a minții și inimii mele atât de doritoare de împlinire și echilibru. Poate că tu chiar exiști undeva și cândva ne vom întâlni...dar nu aș vrea oricum și dacă tu ești ”el” nici tu nu vei dori sa ne găsim oricum ...ci în Domnul. Așa întâlniți în Domnul, deși poate va mai trece un timp până se va întâmpla asta, tu vei recunoaște în mine persoana care să te însoțească pe calea spre fericire, adică spre comuniunea cu El iar eu voi recunoaște în tine același lucru. Așa întâlniți în Domnul iubirea va fi una curată,jertfelnică, izvorâtă din sinceritate, din iubirea de Domnul, va fi o iubire trainică...veșnică. M-aș bucura dacă aceste rânduri ar ajunge la tine și mai mult dacă te-ai regăsi și tu în aceste cuvinte. Eu am să te aștept. Cu ajutorul Domnului nu mă voi grăbi să te caut printre „ei”. Tu ești singurul care va putea să mă apropie de El așa cum voi fi și eu pentru tine. Să nu uiți să te rogi, să-i spui Domnului ce te doare, poate chiar și lipsa mea...am să-i spun și eu. M-aș bucura enorm ca întâlnirea noastră să fie rod al rugăciunii...Și până să ne întâlnim și recunoaștem concret ne vom întâni în rugăciune...în Domnul! Milostivul și Bunul Dumnezeu să te păzească de tot răul!

La sfat

Într-o zi de toamnă trecând printr-un parc, am auzit, fără să vreau, o discuție între două băncuțe. Prima dată am crezut că imaginația îmi joacă feste...dar nu !era chiar adevărat. Păreau că se sfătuiesc cu privire la ceva anume. M-au făcut curioasă așa că m-am apropiat să aud mai bine ce vorbesc:
„-Bună ziua! Ce mai faci?
- Bună să-ți fie inima! Iaca, ce să fac ... m-am plictisit de atâta așteptare...
- Cum așa?
- Cel ce știe toate, până și adâncurile cele mai necunoscute ale omului, mi-a dat poruncă să aștept aici până ce va veni cineva să se așeze.Și văd că nu mai apare o dată...
- Hmmm...ce ciudat...același lucru mi-a fost și mie poruncit...
- Și tu pe cine aștepți?
- Îl aștept pe el.Dar tu?
- Eu aștept pe ea!
- Mai devreme s-au perindat pe aici mai multe persoane...
- Se spune că cei doi ar trebui să se așeze în același timp și să se privească.
- Este posibil să nu se recunoască?
- Este foarte posibil...
- Ar fi foarte trist...
- Adevărat...dar dacă cei doi sunt sinceri în căutarea lor, se spune, că Domnul nu va permite asta, și o lumină de sus va veni...”
Din păcate nu am auzit mai multe. Exact când erau spună după ce se vor recunoaște aud o voce care mă stigă...Nu am putut să deșlusesc cine era persoana dar cert e că băncuțele au observat că trăgeam cu urechea la discuția lor și s-au oprit...A trebuit să plec...Dar o să mai trec prin părculețul respectiv să aud ce mai vorbesc băncuțele...poate continuarea...