Smerenia Domnului

Acum mai bine de 2000 de ani în urmă într-o peșteră sărăcăcioasă de la marginea orașului Betleem, încălzită numai de suflul făpturilor, S-a născut Împăratul Cerului și al Pământului...ce taină!Tocmai El...El Care putea alege să Se întrupeze într-un mod strălucitor...dar nu... El alege smerenia unei peșteri...ce ne spune nouă oamenilor de azi întruparea Lui? Alegerea Lui de a veni pe acest pământ, pentru mântuirea noastră, în cel mai umil loc? Unora nimic...pe alții însă îi pune pe gânduri conștientizând că urmarea lui Hristos, prin ascultarea și împlinirea cuvintelor Sale, înseamnă de fapt căutarea smereniei și a iubirii, cu care El a învins răutatea iadului...cu adevărat și iadul societății consumiste, pătimașe, iubitoare de slavă deșartă, egoiste de azi nu va putea fi învins decât cu înfrânare, smerenie, iubire, credință și nădejde neclintită în Dumnezeu...Să rugăm pe Bunul nostru Mântuitor să ne dăruiască și nouă duhul smereniei și al iubiri care liniștesc sufletele zbuciumate. Să avem răbdarea pe care El ne-o arată de fiecare dată așteptându-ne să ne întoarcem și să fim oameni vii, cu viață sfântă înlăuntru!

Nașterea Domnului să va umple inimile cu smerenia și iubirea Sa!

Privesc spre Cer

Privesc spre Cer cand inima mi-e tristă

Privesc spre Cer cand bat la usa cea închisă

A sufletelor oarbe …

Privesc spre Cer si caut o lumină

Privesc spre Cer deși sunt toată tină

Ce strigă ne-ncetat …

Privesc spre Cer când ochii Tăi zăresc

Privesc spre Cer când stelele zâmbesc

Șoptind că vine ziua…

Privesc spre Cer când cad cu fața la pământ

Privesc spre Cer când numai adunând

Nu pot împărtăși…

Privesc spre Cer și-aștept o dulce luminare

Privesc spre Cer cerându-Ți îndurare

Să naști in mine simțirea împăciuitoare…

Ridica-voi ochii mei - corul Cassia
Asculta mai multe audio diverse

Hristos a înviat,Bucuria mea!

De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
(Cuvânt de învățătură al Sfântului Ioan Gură de Aur la Învierea Domnului)

Mirele

El este cea mai minunată Ființă, mai gingașă, mai delicată. El știe să asculte și știe cum să răspundă, știe să fie prezent și știe cum să fie absent pentru ca noi să-L căutăm cu dorire mai mare...El nu poate fi cuprins, El știe să mângâie, El știe să șteargă lacrimi, El știe să picteze zâmbet în suflete, El știe să aducă soarele într-o viață întunecată...și câte nu s-ar mai putea spune...dar ar fi prea sărace cuvintele ca să exprime simțămintele...El e Mirele...un mire își iubește mireasa și este mereu acolo în preajma ei...Așa și El...El...bucuria mea de a fi...