Cand ploua

Cand ploua cerul plange si suspina

Caci soarele care rasare prin lumina

E prea departe....

Sau poate ca nu-l vede

Caci ii este atat de sete

De caldura....

Si lacrimile lui ce-i curg neincetat

Mi-arata ca nicicum nu poate fi mai bucurat

Decat de soarele cel inaltat...

Si-acum el, cerul, asteapta o minune

Ca Tu sa vii, si sa rasari in el

Si sa ii umpli a existentei goliciune...

Si el te cheama mereu pe Tine

O, Doamne sfinte si Stapane

Coboara-te din nou la mine...

Dorire

Si sufletu-mi se raneste asa usor

Cand vrea prea mult si e topit de dor

Iar inima ar vrea sa fie mai curata

Si adesea pare-a fi mult prea-ntinata

Iar gandul...gandu-mi zboara peste nori

Acolo unde-n Ceruri e-nconjurat de-atatia sori

Ar vrea sa taca si-ar vrea sa simta pace sfanta

Sa fie iar cu patruns de raza Ta cea blanda...

Dar sufletul asteapta-un suflet cald si tare

Ce poate sa-l trezeasca din uitare...

Din nou...de mine

Am invatat ca fericirea picura din cer

Am invatat ca trebuie sa-nvat sa sper

Am invatat ca doar prin ruga pot respira

Si doar prin pocainta pot a ma aduna...

Am inteles ca poti grai prin ganduri

Am inteles poti citi si printre randuri

Am inteles ca Lumina te poate ridica

Din umbra intru care lumina ta zacea...

Am adunat in mine-adesea doar durere

Am adunat si lacrimi si lipsa de putere

Am adunat nimic, nimicuri prea desarte

Ce m-au purtat spre cai atat de departate...

Ai rasarit in mine cuvinte dulci de Sus

Ai rasarit in mine Tu Soare fara de apus

Ai rasarit in mine nadejdea fara de-ndoiala

Si mi-ai facut adancul sa se rifdice din greaua amorteala...

Ai picurat in mine a Ta suflare

Ai picurat si sfanta Ta iertare

Ai picurat curajul de a ma duce inainte

Si mi-ai deschis a Tale brate, al meu Cuvinte...

Tu ai pictat in mine asemanarea spre sfintire

Si m-ai chemat sa vin din nou spre Tine...

Si-acum eu ratacind pe cai straine

Indura-te, te rog, din nou, de mine...

Lumină și rugăciune

Lumina si albastrul cel din suflet
Aduc pe chipuri intristate zambet
Si tot ce e-nautru se preface
In sfanta bucurie si in pace...

Și soarele cel zâmbitor

Ce odihnește peste tine

Coboară cu putere înspre mine

Căldura lui și razele senine

Iar lacrimile de pocăință

Acum rodesc iertare

Și tot cel ce a fost în suferință

Acum e vesel și e tare...

Și inima se adâncește-n rugăciune

Căci doar în ea se poate regăsi pe sine

Și doar în ea învață să trăiască

Și doar prin ea învață să iubească...

Dor...

Mi-e dor sa simt in suflet dorul
Mi-e dor de pace si Cuvantul
Mi-e dor sa fiu in mine iara
Sa fiu departe de tot gandul
Ce in adanc ma impresoara....


Mi-e dor sa vad in mine-un cer senin
Mi-e dor sa aud Cuvantul cel blajin
Ce imi graia candva neincetat
Dar azi....de El m-am departat...

Si El ma cheama si acum
Dar eu departe sunt de Drum
Dar tot aud o soapta lina
Si in adanc El dorul imi alina...

Aripi și Dor...

Și sufletul meu ce zboară
Ar vrea să șadă pe un nor
Iar gândul către jos coboară
Lovit fiind de dor...

Și dorul către Sus pornește
Știind ca-acolo Sus primește
Un nor curat și alb din zâmbet
Ce se topește-n cuget...

Și cugetul se uită-n zare
Și se întreabă oare care
Este dorința spre urcare
Din tot ce se naște-n mine...

Și eu simt dorul cum ma prinde
Și-aș vrea să-l să plece...
Dar și mai tare mă cuprinde
Căci lumea i se pare mult prea rece...

Și-l las să fie pururi lângă mine
Căci el și eu zburăm spre Tine...

Pentru tine...

Nu știu de când nu ți-am mai scris...poate că am încercat să nu mă mai gândesc la tine, așa cum ți-am promis mai demult...însă amintirea ta revine în inima mea...și atunci simt că în mine locuiești și tu...ai un loc al tău pus deoparte...adesea mă întreb unde ești...dacă ești...mă gândeam că poate ar trebuie să plec „acolo” însă dacă locul meu este „aici” aș avea nevoie să vii, să mă întărești, să-mi vorbești...să fii prezent în viața mea...concret...Chiar dacă întârzi pe drum...eu am să te aștept pentru că știu că numai iubirea ta mă poate aduce mai aproape de iubirea Lui...Dacă ai să simți uneori un dor lin în suflet...să știi că e gândul meu care vine la tine...sufletul meu te simte...ești undeva...și cred că și tu te gândești la mine...simt uneori...vreau să știi, dacă cumva aceste cuvinte ajung la tine, că deși nu am siguranța că ne vom întâlni în viața asta...dincolo pătrunși și îmbrățișați de iubirea lui Doamne ne vom vedea și recunoaște...pentru a împlini ceea ce amândoi ne-am fi dorit încă de aici...Îl vom slăvi pe Dumnezeu...și ne vom bucura veșnic...de prezența celuilalt, a celorlalte suflete mântuite, a sfinților, a Sfintei Maici și mai ales de prezența Lui...și, dragul meu, nu se va sfârși niciodată pentru că vom fi pe tărâmul veșniciei...