Cand ploua cerul plange si suspina
Caci soarele care rasare prin lumina
E prea departe....
Sau poate ca nu-l vede
Caci ii este atat de sete
De caldura....
Si lacrimile lui ce-i curg neincetat
Mi-arata ca nicicum nu poate fi mai bucurat
Decat de soarele cel inaltat...
Si-acum el, cerul, asteapta o minune
Ca Tu sa vii, si sa rasari in el
Si sa ii umpli a existentei goliciune...
Si el te cheama mereu pe Tine
O, Doamne sfinte si Stapane
Coboara-te din nou la mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu